Anul 2013, înainte de „concert”

Semne diacritice

La sfârșit de an, aruncăm în mod reflexiv o privire înapoi la drumul parcurs, la ceea ce s-a reușit și la ceea ce s-a ratat în ultimele 12 luni, dăm note politicienilor. Concluziile, tonalitatea diferă de la ziar la ziar, ceea ce apreciază unii ignoră sau disprețuiesc alții, însă diferența maximă pare determinată lingvistic, observăm că presa de limba română și presa de limba rusă văd lucrurile de pe poziții contrarii, antagoniste. Dacă pentru prima succesul guvernării se măsoară, în general, cu pașii pe care aceasta i-a făcut pe calea integrării europene, pentru ultima este exact invers: reușita se măsoară cu cedările față de Rusia, cu gradul de participare la proiectul de refacere a URSS.

Există și publicații, inclusiv online, de limbă română care nu agreează ideea aderării la UE, „cântă” la unison cu cele ruse, după cum există și publicații de limbă rusă care nu par ostile cursului european, dar acestea sunt excepții ce confirmă regula. În general, presa, ca și societatea este împărțită în două tabere: pro și anti-europeană. Ceea ce e alb pentru unii e negru pentru alții și viceversa. Nu există gri sau alte culori. Ceea ce e succes pentru jurnaliștii de limbă română e, în fond, catastrofă sau dezastru pentru cei de limbă rusă. Dacă parafarea Acordului de Asociere cu UE este apreciată în presa de limbă română drept o realizare istorică, o posibilitate de acces pe enorma piața a Uniunii Europene, presa de limbă rusă manifestă cu această ocazie scepticism sau preferă să își sperie cititorii, invocând consecințe apocaliptice pentru agricultorii R. Moldova în urma presupusei „invadări” a pieței noastre cu producție agrară ieftină din UE. La fel și posibilitatea ridicării regimului de vize pentru moldovenii care vor călători în UE este un prilej de satisfacție pentru autorii ce scriu în română și de alarmă pentru cei ce scriu în rusă. Notele, accentele diferă radical și față de alte evenimente ale anului: interdicția de intrare a vinurilor moldovenești pe piața rusă este un act politic, dacă citim presa de limbă română, și o consecință a deficitului de calitate a vinurilor noastre - dacă ne informăm din presa pro-rusă. Dacă unii salută încheierea absurdei, bizarei crize politice de după Pădurea Domnească, apreciază formarea Coaliției Proeuropene și evitarea alegerilor anticipate ca pe o decizie responsabilă, matură, alții o blamează ca pe o afacere oneroasă, mârșavă, dintre două persoane, ca pe o tranzacție mediată de reprezentanții UE. Conduita liderilor politici este interpretată nu atât din punct de vedere etic, cât geopolitic sau electoral. De aceea, pacea din cadrul noii coaliții proeuropene, stabilitatea nu este pe placul tuturor, faptul că „revoluția de catifea” a suferit eșec, că alegerile anticipate devin tot mai iluzorii îi irită pe cei care leagă viitorul R. Moldova și al „statalității” de partidul comuniștilor. Nu-i bucură nici măcar creșterea economică record din anul acesta, nici sporirea exporturilor, nici asfaltarea multor drumuri, construcția de apeducte, centre medicale ș.a.

E o divizare care nu a apărut în 2013, dar niciodată nu s-a manifestat atât de pregnant, cu atâta claritate, vehemență și înverșunare ca în 2013. E anul când Rusia și-a scos masca și a pus piciorul în prag, spunând că nu agreează ideea aderării statelor postsovietice la UE, că își va revizui relațiile cu statele care vor semna Acordul de Asociere cu UE. Este anul rupturii definitive în societatea moldovenească, ruptură care împarte scena politică în două tabere ireconciliabile și radicalizează lupta pentru putere. Alternativele puterii nu mai sunt valabile. Cel puțin teoretic, nu va mai fi posibilă o alianță dintre PD și PCRM, cum a fost în 2010. Scindarea s-a produs și în cadrul unor partide, inclusiv PCRM, care părea un monolit. Duminica trecută, la Anenii Noi a avut loc un referendum pentru demiterea primarului care, după ce a învins sub steagul comuniștilor, a trecut în tabăra democraților.

Viitoarele alegeri sunt considerate „un referendum național dacă R. Moldova rămâne stat independent sau se alătură României”, scria vineri un ziar de limbă rusă, preluând de fapt un slogan comunist. Nu putem să nu observăm și cum se pun în mișcare curente separatiste, cum cineva tulbură apele în raioanele de sud. Ceea ce e rai pentru unii e iad pentru alții. Găsirea „unui numitor comun” este imposibilă. Ceea ce este „independență” pentru simpatizanții comuniștilor este de fapt dependență de Rusia pentru simpatizanții Coaliției la guvernare. Trebuie să privim adevărul în față: două uniuni – Uniunea Europeană și Uniunea Eurasiatică - nu au cum să încapă pe micul petic de pământ numit Republica Moldova. Doar una e cea corectă. Numai alegerile din 2014 pot demonstra dreptatea unei tabere și eroarea celeilalte. Numai alegerile pot aduce plusul necesar, râvnit, de stabilitate, de echilibru. Din acest punct de vedere, anul 2013 este unul edificator, e ca o învolburare înainte de limpezirea apelor, e ca vacarmul înainte de începutul unui concert simfonic.