ANALIZĂ // Motive pentru care Theresa May poate PIERDE bătălia cu Uniunea Europeană

Sursa: ziare.com

Imediat după anunţarea rezultatelor referendumului din 23 iunie 2016, Europa a intrat într-o stare de şoc.

Foarte mulţi comentatori anunţau sfârşitul Uniunii, şi mai mulţi prevesteau intrarea Marii Britanii într-o prelungită criză economică.

La aproape un an de la anunţarea rezultatelor, niciuna dintre predicţiile catastrofale nu s-a împlinit. Pesimiştii ar spune că mai e timp, optimiştii - că ce a fost mai greu a trecut.

În acest moment, un singur lucru e cert - problemele Marii Britanii după votul pentru Brexit sunt mai mari decât cele ale Uniunii Europene. Regatul Unit este mai aproape de o ruptură cu Scoţia care vrea organizarea unui nou referendum pentru independenţă, sperând să-şi păstreze statutul de membru UE şi cu Irlanda de Nord care vorbeşte despre o unire cu Republica Irlanda, tot în încercarea de a rămâne în „club”.

Săptămâna trecută a avut loc o întâlnire între Theresa May, premierul britanic, şi Jean-Claude Juncker, şeful Comisiei Europene. Aceasta a fost un eşec, iar după relatările pe surse din presa germană, Junker i-ar fi zis lui May că „e dintr-o altă galaxie”, făcând referire la pretenţiile exagerate ale premierului britanic în ce priveşte relaţiile cu Uniunea după părăsirea ei.

Theresa May a replicat într-un interviu că va fi „o femeie extrem de dificilă” în ce priveşte negocierile.

Dar care sunt şansele ca Marea Britanie să obţină un statut privilegiat în relaţia cu UE după Brexit? Foarte mici. Iată zece motive:

1. Există şanse ca Theresa May să nu câştige alegerile programate pentru 8 iunie la o diferenţă atât de mare încât să obţină un mandat din partea Parlamentului pentru negocieri dure.

„Partidul Laburist a urcat în opţiunile de vot în cel puţin trei sondaje cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile generale, diferenţa faţă de conservatori reducându-se cu 10 procente (40% - 30%). Partidul lui Jeremy Corbyn a crescut cu patru puncte în ultima săptămână, ajungând la 30%, conform unui sondaj Opinium, în timp ce un sondaj realizat de YouGov în zilele de 27 şi 28 aprilie a constatat că laburiştii au crescut cu două puncte, de la o zi la alta, până la 31%, ambele cifre ducând la micșorarea diferenţei dintre conservatori şi laburişti”, scrie cotidianul britanic The Independent.

2. După alegerile din Austria, Olanda şi, foarte probabil, din Franţa (7 mai), populiştii şi formaţiunile eurosceptice au pierdut sau există şanse mari să piardă oportunitatea de a ajunge la putere. La nivelul Uniunii s-a creat un curent de opinie pro UE, referendumul din Marea Britanie contribuind la realizarea acestei solidarităţi.

„Cu victoria domnului Macron în Franţa, după respingerea de către alegătorii olandezi a populistului Geert Wilders la începutul acestui an, majoritatea observatorilor tratează rezultatul ca o altă reacţie de revoltă faţă de mişcarea populistă care a alimentat referendumul britanic Brexit şi alegerea preşedintelui american Donald Trump în 2016”, scrie cotidianul irlandez The Examiner.
3. Uniunea Europeană are ceva nepreţuit de oferit, accesul la o piaţă comună de 500 de milioane de consumatori. În medie, persoanele cu cea mai mare putere de cumpărare din lume. Pentru Marea Britanie, pierderea acestei pieţe ar însemna un adevărat dezastru economic. Niciun alt tratat comercial nu poate înlocui beneficiile oferite de piaţa comună a Europei.

„Uniunea Europeană este cel mai mare partener comercial al Regatului Unit. Aproape jumătate din întregul comerţ al Marii Britanii este cu UE. Apartenenţa la UE reduce costurile comerciale între Marea Britanie şi Uniune. Acest lucru face ca bunurile şi serviciile să fie mai ieftine pentru consumatorii din Regatul Unit şi permite întreprinderilor din Regatul Unit să producă şi să exporte mai mult”, se arată într-un raport al Centrului pentru performanţă economică al London School of Economics and Political Science.

4. Partidul Conservator, condus de Theresa May, este împărţit între eurosceptici şi cei care vor rămânerea în Uniune. Premierul May trebuie nu numai să câştige alegerile, dar şi aripa conservatoare eurosceptică să aibă o pondere mult mai mare în partid. E greu de presupus că alegerile din 8 iunie vor rezolva tensiunile din Partidul Conservator.

„Partidul Conservator s-a confruntat cu el însuşi încă din anii 1980 şi asta, în mare parte, i s-a datorat lui Margaret Thatcher, prim-ministru al Regatului Unit din 1979 până în 1990. Modificările aduse de Thatcher sunt cruciale pentru a înţelege de ce Brexit-ul a prăbuşit astăzi Partidul Conservator. Înainte de Thatcher, conservatorii au fost mult mai euro-pozitivi decât laburiştii (socialiştii englezi). Conservatorii au văzut Uniunea Europeană că pe o modalitate de a întări influenţa politică a Regatului Unit faţă de restul Europei”, scrie platforma de comentarii politice Vox.

5. La ultimul Consiliu European, liderilor celor 27 de state membre le-a luat un sfert de oră să stabilească principiile de negociere cu Marea Britanie. Acest front comun a reprezentat o surpriză neplăcută pentru diplomaţia engleză care spera să reuşească să găsească aliaţi în interiorul comunităţii care să accepte ca, de exemplu, Marea Britanie să poată limita dreptul la circulaţie şi accesul pe piaţa muncii pentru cel puţin o parte dintre cetăţenii UE.

„Liderii europeni au aprobat în mod unanim o serie de principii directoare pentru negociatorul-şef Michel Barnier, care fixează priorităţile ţărilor membre pentru negocierea acordului de ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană. Printre aceste principii directoare se numără o abordare în etape a negocierilor, precum şi prioritatea acordată pentru drepturile cetăţenilor”, potrivit Reuters.

6. Precedentele nu sunt de partea Marii Britanii. Atât Elveţia, cât şi Norvegia, state care nu sunt membre UE, au acceptat principiile Uniunii - libertate totală de deplasare şi acces la piaţa muncii, în schimbul posibilităţii de a-şi vinde bunurile şi serviciile fără taxe. E puţin probabil ca Marea Britanie să obţină un tratament diferit.

7. Brexit-ul a produs turbulenţe politice mai mari în Marea Britanie în comparaţie cu Uniunea Europeană. Politicienii francezi şi germani au fost mai pragmatici şi au decis să salveze situaţia după criza declanşată de referendum, pe când clasa politică britanică a fost luată total pe nepregătite.

„Prim-ministrul Theresa May a fost naivă să creadă că discuţiile cu mize mari vor fi purtate vreodată în spatele uşilor închise diplomatic. Pentru început, Parlamentul European (care are veto asupra oricărei înţelegeri) trebuie să fie ţinut la curent periodic. Grupul de lucru Brexit al Comisiei Europene a creat deja un site care să evidenţieze evoluţiile esenţiale ale negocierilor. Dacă o parte vrea uşa deschisă şi cealaltă închisă, nu poate fi decât un câştigător”, scrie Andrew Grice într-un articol de opinie publicat de The Independent.
8. Donald Trump, preşedintele SUA, e mai interesat de relaţii comerciale bune, eventual de încheierea până la urmă a celebrului tratat de liber schimb cu UE, pus pe butuci de alegerea sa la Casa Albă, decât de crearea unei axe Washington - Londra, una care ar duce la slăbirea economică a SUA şi la pierderea influenţei în Europa.

„Angela Merkel a fost forţată să-i explice lui Donald Trump de 11 ori fundamentele comerţului cu Uniunea Europeană, după ce acesta a cerut în mod repetat să facă o înţelegere directă cu Germania”, a afirmat un oficial german. Preşedintele american a declarat că au existat „neînţelegeri foarte importante” cu privire la modul în care funcţionează comerţul cu UE în timpul unei întâlniri cu cancelarul german care a avut loc în luna martie. „De zece ori Trump i-a cerut doamnei Merkel să negocieze o înţelegere comercială cu Germania. De fiecare dată, aceasta i-a răspuns că nu puteţi încheia un acord comercial cu Germania, ci doar cu UE”, a povestit oficialul.

În ceea ce priveşte cel de-al unsprezecelea refuz, Trump a înţeles, în sfârşit, mesajul. „OK, atunci vom face o înţelegere cu Europa”, relata tot The Independent în luna aprilie.

9. Theresa May nu a avut o strategie clară în ce priveşte negocierile pentru Brexit. A oscilat între soluţia dură şi cea de compromis în funcţie de balansul puterii în interiorul Partidului Conservator.

„Acest lucru este în totalitate inutil şi profund nefolositor pentru obţinerea înţelegerii privind Brexit, care are nevoie de Marea Britanie pentru a proteja locurile de muncă şi economia şi pentru a construi o relaţie viitoare puternică cu UE. Există, de asemenea, un risc real ca abordarea lui May să sporească şansele ca Marea Britanie să plece din UE fără a se ajunge la o înţelegere, ceea ce ar fi cel mai grav rezultat posibil”, scrie Keir Stramer în The Guardian, într-un articol de opinie intitulat „Mă tem că Theresa May negociază pentru noi un Brexit dezastruos”.

10. O creştere semnificativă a Partidului Laburist în opţiunile de vot la alegerile anticipate din 8 iunie ar însemna, în fond, respingerea Brexit-ului de către alegători, iar poziţia de negociere a Marii Britanii în raport cu Uniunea Europeană s-ar fragiliza semnificativ.

„Scopul diferitelor intervenţii ale campaniilor europene în alegeri, pe care îl susţin pe deplin, este de a se asigura că alegătorii ştiu unde se află candidaţii în ce priveşte subiectul Brexit înainte de a-şi da votul, fie pentru conservatori, fie pentru liberal-democraţi, Lib, fie pentru laburişti. Această campanie împotriva Brexit, cu orice preţ, este în parte transpartinică, aşa cum ar trebui să fie, şi, într-adevăr, unii oameni pot sprijini, în cele din urmă, votul tactic”, scrie Tony Blair, fost prim-ministru al Marii Britanii, Partidul Laburist, într-un articol publicat de The Guardian şi intitulat „Modul de a lupta cu conservatorii pentru alegerile din iunie e acela de a întoarce Brexit împotriva lor”.

Sursa: ziare.com