Ana Guțu: „Subiectul REUNIFICĂRII nu mai este unul clandestin”

Constatare // „Chișinăul politic din arcul guvernamental actual evită categoric să mizeze pe un discurs unionist, având literalmente frică de a pierde electoratul”

Ocupația țaristă și sovietică a lăsat sechele profunde, dedublând identitatea lingvistică, istorică și culturală a românilor din Basarabia și vor trebui să mai treacă mulți ani pentru a reveni la normalitate. De această părere este Ana Guțu, doctor în filologie romanică, prim-vicerector al Universității Libere Internaționale din Moldova. De ce Unirea dintre R. Moldova și România este mereu un subiect de actualitate și ce împiedică realizarea acesteia, aflați din interviul de mai jos.

Dnă Ana Guțu, anul trecut ați fost decorată de președintele României cu Ordinul „Steaua României”, inclusiv pentru contribuția Dvs. semnificativă la recunoașterea limbii române în calitate de limbă oficială a R. Moldova. Credeți că putem spune astăzi că limba română e la ea acasă în Basarabia?

Deocamdată, nu.Constituționalizarea Declarației de Independență a R. Moldova de către Curtea Constituțională(CC) în 2013 a deschis portița pentru utilizarea glotonimului„limba română” în actele oficiale ale R. Moldova – acorduri, tratate internaționale. Însă, din păcate, în alte acte oficiale, precum, de exemplu, proiecte de legi, funcționarii continuă să utilizeze sintagma „limba de stat”, neavând curajul să respecte decizia CC.

Pe de altă parte, putem afirma că limba română e la ea acasă în mediul academic, în instituțiile de învățământ, dar nici pe departe în spațiul mediatic, în lumea cărților din librării, biblioteci, în sfera serviciilor – segment foarte important pentru viața cotidiană.

Astăzi, în R. Moldova setul de acte oficiale trebuie să fie tradus și în limba rusă, în stradă rusa devine parcă mai „gălăgioasă”, iar Vladimir Voronin mai declară de la microfonul din Parlament că „limba rusă este limbă oficială” la Chișinău. De câți ani credeți că am avea nevoie să revenim, totuși, la normalitate?

De mulți ani. Consecințele ocupației țariste rusești și celei sovietice au lăsat sechele profunde, dedublând identitatea lingvistică, istorică și culturală a populației de aici. Mai mult, memoria genetică pe termen lung pare să fi fost atrofiată și abia acum, prin prisma tinerei generații, această memorie își face loc în mentalitatea socială din R. Moldova. Un lucru este cert – fără politici lingvistice, elaborate strategic și implementate de o manieră hotărâtă, limba română în R. Moldova își va exercita cu greu principalele sale puteri: politică, economică, socială, culturală și juridică.

Dnă Guțu, noul premier al R. Moldova, Valeriu Streleț, a declarat recent, în cadrul unei emisiuni, că astăzi nici autoritățile de la Chișinău, nici cele de la București nu pun problema reunificării R. Moldova cu România. În opinia Dvs., cât de actuală sau nu este problema Unirii?

Problematica unionistă a fost, este și va fi mereu un subiect ardent, de actualitate, în trecutul recent – refugiat în mediile intelectuale, deja mai încoace – adjudecându-și un loc inclusiv în mediul politic și ONG-ist. Eu văd progresul în faptul că subiectul reunificării celor două state românești nu mai este unul clandestin, deși este rejectat în permanență de cercurile politice de la guvernare.

Premierul Streleț are dreptate – subiectul reunificării națiunii românești nu se află pe agenda politică imediată și nu este abordat deschis, dar el oricum este prezent în discursul politic bucureștean, desigur, de o manieră mai voalată, acum, insinuându-se că cele două state românești se vor reuni în UE. E un fel de eufemism. Cât privește Chișinăul politic din arcul guvernamental actual, acesta evită categoric să mizeze pe un discurs unionist, având literalmente frică de a pierde electoratul.

În ultimul timp, apar tot mai des semnale că autoritățile de la Chișinău ar tărăgăna, intenționat sau nu, procesul de interconectare energetică dintre România și R. Moldova, care ar fi o alternativă la monopolul rusesc din partea stângă a Prutului. De ce credeți că oficialilor de la Chișinău nu le-ar conveni o mână întinsă și un spațiu de manevră mai confortabil?

Răspunsul este univoc – banii. Coruperea oficialilor de la Chișinău de către magnații gazelor rusești este un fenomen bine cunoscut. Această corupere a început din primele zile de „independență”, din 1991. R. Moldova a avut posibilitate să se asocieze centralei atomice de la Cernovodă și nu a făcut-o prin decizia premierului de atunci,Sangheli. R. Moldova a avut posibilitate să înceapă a importa gaze lichefiate prin terminalul de la Giurgiulești și nu a făcut-o, au fost „cumpărați” alți oficiali pentru a păstra R. Moldova dependentă sută la sută de gazele rusești. R. Moldova a vândut rețelele de distribuție a gazelor „Gazprom”-ului – o acțiune antinațională crasă.Cine a fost pedepsit pentru aceasta?

Miniștrii din guvernele AIE-1 și AIE-2 au tărăgănat intenționat construcția gazoductului Iași-Ungheni. Această tărăgănare continuă și acum. Ați auzit cumva să negocieze partenerii din AIE-3 securitatea energetică a statului? Nu!Iată și răspunsul la toate întrebările: corupția.

Pe parcursul ultimilor ani, România a alocat R. Moldova sume importante pentru proiecte necesare și durute, iar acum se vorbește și despre crearea, la București, a unui fond „pentru salvarea Moldovei”. Credeți că investițiile României sunt valorificate corect în R. Moldova? Nu există riscul ca, la un moment dat, contribuabilul din partea dreaptă a Prutului să se revolte și să spună: „Eu tot am nevoi, de ce cheltuiți banii cu cei care una declară și alta fac”?

Banii au fost valorificați, nu sunt excluse și anumite deturnări de fonduri, totul e posibil în condițiile lipsei unui mecanism de control din partea investitorului. Contribuabilul din România are dreptul să se revolte, românul de dincolo de Prut muncește și contribuie, de aceea are dreptul să ceară socoteală – unde au plecat banii. Or, proiectul propus de Dungaciu și Peiu, „Go for Moldova”, are sens doar în condițiile în care România va institui un mecanism de control al modalității de cheltuire a banilor investiți.

Corectitudinea investițiilor este o problemă sensibilă nu doar la nivel de investiții străine, dar chiar la nivel de resurse bugetare. Îmi aduc aminte când Legea bugetului uneori prevedea la același obiect public investiții duble sau chiar triple, de exemplu, pentru un acoperiș, acesta fiind reparat chiar cu un an înainte… Este important ca oamenii aleși la nivel local să fie integri și să nu vadă în materie de investiții doar sursa de a face business cu statul, ci de a dezvolta armonios comunitatea!

Anterior, și fostul președinte Traian Băsescu, și actualul premier Victor Ponta au declarat că și-ar dori ca, atunci când România va deține președinția UE, în 2019, R. Moldova să fie primită în familia europeană. Credeți că putem spera la un asemenea eveniment?

Nu cred. De firea mea sunt optimistă, dar „admirând” imaturitatea liderilor și partidelor politice aflate la guvernare, incapacitatea acestora de a-și asuma reforme strict necesare, îngustimea gândirii lor, optimismul meu dispare. Am pășit într-o perioadă de batere a pasului pe loc, traversată de crize politice consecutive. Aceasta nu înseamnă că trebuie să stăm cu mâinile în sân, nu. De noi, cetățenii activi și responsabili, depinde încotro și cât de repede se va mișca Republica Moldova.

Vă mulțumim!