Zahărul în R. Moldova: produs de primă necesitate sau de LUX?

PROFIT// Deși zahărul este un produs considerat de primă necesitate la care se permite un adaos comercial limitat de 20%, unii producători de zahăr „uită” de aceasta, folosindu-se de anumite prevederi ale legislației

Zahărul este considerat în R. Moldova, conform Hotărârii 547 a Guvernului, ca „marfă social importantă”, având în vedere că este utilizat zilnic în consum, iar populația social-vulnerabilă ar trebui să beneficieze, în aceste condiții, de un preț accesibil.

„Zahărul e tare scump”

Prevederile legislației spun că adaosul comercial pentru acest produs nu trebuie să depășească limita de 20%. Totuși, consumatorii asistă la o situație cel puțin paradoxală: producția de sfeclă de zahăr a fost practic dublă în acest an, TVA-ul s-a redus până la 8%, însă pe rafturile magazinelor prețul la acest produs a săltat până la 16 lei pentru un kilogram. Andrei Baeș din Sângera, mun. Chișinău, are o pensie de puțin peste 900 de lei și spune că de când a ieșit la pensie face cumpărături la începutul fiecărei luni pentru a se asigura cu minimumul necesar. „Am toți dinții în gură și îmi place să iau și ceva dulcișor. Din coș nu lipsește zahărul. Numai că s-a scumpit. Toate crupele au rămas așa cum au fost, dar zahărul e tare scump. Nu știu dacă o să mai dau bani și pe el. Dacă pensionarului îi este deja greu să cumpere un kilogram de zahăr, atunci ce să mai spun de carne?”, suspină moșul.

Adaos comercial de 40% pentru ambalaj

De ce, totuși, zahărul a ajuns să coste atât de scump, iar pentru unii pensionari a devenit practic un produs de lux? Potrivit prevederilor legislației în vigoare, deși zahărul, ca produs social, poate fi comercializat la un preț cu adaos comercial de cel mult 20%, „pentru mărfurile supuse procesării în unitățile comerciale, suma adaosului comercial cumulativ nu va depăși 40% de la prețul de achiziție”. Adică, producătorii de zahăr din R. Moldova care importă acest produs și îl ambalează pentru a-i oferi un aspect plăcut, pot să adauge la prețul de achiziție chiar și 40% din suma inițială. O analiză simplă a drumului parcurs de zahărul importat de la fabrică până pe rafturile supermarketurilor arată că furnizorii profită de aceste prevederi ale legislației și impun prețuri exorbitante la comercializare, chiar dacă vorbim de un produs de primă necesitate.

Misterul zahărului scump

De exemplu, pentru a importa un kilogram de zahăr din România, producătorii de la noi achită prețul de achiziție, tariful vamal de 10%, iar la prețul rezultat este adăugat TVA de 8% al furnizorului, dar este aplicată și TVA de 20% de către supermarketuri. Astfel, la acest preț, doar pentru faptul că importatorii de la noi aplică un ambalaj, adaosul comercial sare de la cel mult 20% la 40%. Potrivit unor calcule simple, un kilogram de zahăr adus din România unde prețul de achiziție este de circa 6,5 lei per kilogram cu taxe vamale și TVA ar trebui să coste 7,72 de lei. Dacă nu ar fi acel adaos comercial de cel mult 40%, zahărul ar fi comercializat în magazine la un preț de 9,2 lei per kilogram, sumă care include și TVA-ul aplicat de magazine, de 20%. Faptul că prețul în magazine ajunge la 16 lei pentru un kilogram rămâne o mare enigmă, având în vedere că acest cost ar trebui să fie, chiar și cu acest adaos comercial de maximum 40%, de aproape 13 lei per kilogram. Reprezentanții mai multor rețele de magazine au refuzat sau s-au eschivat să ofere informații despre cât achită pentru un kilogram de zahăr procurat de la marii producători de la noi, iar lipsa de transparență denotă că ceva e putred la mijloc.

Cheltuieli de șapte ori mai mici

Astfel, legislația permite importatorilor de zahăr ca în acest adaos comercial de cel mult 40% pentru cei care ambalează zahărul să fie incluse toate cheltuielile. Agenții economici de la noi care oferă servicii de ambalare pentru zahăr susțin că pentru toate cheltuielile de bază și aferente acestor operațiuni, producătorul scoate din buzunar cel mult 50 de bani pentru ca un kilogram de zahăr să apară pe rafturi așa cum îl procură consumatorul. Aceste cheltuieli sunt de circa șapte ori mai mici, având în vedere că adaosul comercial la zahăr în atare condiții a ajuns la 3,7 lei per kilogram.

„Prețul la zahăr este majorat artificial”

În afară de faptul că zahărul ca produs de primă necesitate are un preț, care pentru mulți dintre cei săraci este unul inaccesibil, cheltuielile pentru acest produs lovesc și în agenții economici, care utilizează în producere cantități enorme de zahăr. Și directorul general al întreprinderii specializate în producerea și comercializarea produselor de patiserie „Panilino”, Sergiu Guzun, susține că prețul la zahăr ar trebui să fie mai mic în R. Moldova. „Cred că prețul la zahăr, în general, este mărit artificial, luând în considerare că recolta pentru anul 2013 a fost una foarte bună și anul 2014 este la fel un an roditor. Cota TVA la zahăr pentru anul 2014 este scăzută la 8%. În aceste condiții, prețul zahărului ar trebui să fie mai jos minimum cu 10 la sută”, susține directorul „Panilino”.

Consumatorii industriali cer implicarea statului

Potrivit lui Sergiu Guzun, prețul mare la zahăr afectează activitatea companiei. „Avem zahăr atât de scump, cu o cotă de 8% la TVA, iar noi livrăm produse de patiserie la TVA de 20%. Cine suportă diferența? Desigur, consumatorul final! Cine are de câștigat? Cei care aduc produse de import din Ucraina unde zahărul este mai ieftin. Mai mult ca atât, producătorii autohtoni care consumă zahăr trebuie să beneficieze de prețuri preferențiale la acest produs pentru ca să nu crească valoarea costului producției finite. Este necesară implicarea statului pentru a soluționa cât mai rapid problemele ce țin de costul înalt al zahărului”, a declarat producătorul.

Menționăm că, deși unul din motivele invocate de fabricile de zahăr în vederea justificării prețului înalt al zahărului, site-urile marilor rețele de supermarketuri din regiune afișează prețuri la zahăr care demonstrează contrariul. În Ungaria un kilogram de zahăr costă la tarabe 11,5 lei (metro.hu), în Slovacia acest preț este de 10,9 lei (billa.sk), în Serbia - 11 lei (lidl.rs), iar în Croația - de 10,5 lei (billa.hr).

Iancu Bucur