Jocul „transnistrizarea Ucrainei”

Punct de sprijin

Vizita Secretarului de Stat american John Kerry la Soci și întrevederea acestuia cu liderul de la Kremlin Vladimir Putin a provocat multiple comentarii în presa internațională.

Comentariile sunt diferite, înfuncție de țară și de unghiul de vedere al mass-media. Ipotezele oscilează de la tentativa lui Kerry de a ajunge la o înțelegere la pachet cu Rusia privind situația din Ucraina în schimbul celei din Iran și Siria, până la versiuni mai exotice cu tentă psihoterapeutică.

Totuși, semnificative mi-au părut declarațiile făcute de Kerry și Lavrov după această întrevedere. Și dacă Secretarul de Stat a vorbit pentru prima dată în termeni de o eventuală diminuare a sancțiunilor contra Rusiei, atunci ministrul rus de Externe a ținut să accentueze că Federația Rusă ține cont de acțiunile care ar putea afecta relațiile strategice de lungă durată cu SUA. Cred că e un semn bun și un prim pas pentru a se ajunge la o înțelegere. Chit că și dramaturgia procesului a fost respectată. După ce Rusia a fost practic izolată pe plan internațional, ceea ce a fost demonstrat clar la parada de 9 mai (liderii țărilor aliate din cel de-al Doilea Război Mondial n-au venit la Moscova), iată că vizita lui Kerry pare să deschidă o ferestruică pentru restabilirea relațiilor.

Deși în presa ucraineană poți întâlni comentarii că separatiștii susținuți de Rusia ar putea începe cât de curând o nouă ofensivă, se pare că marii jucători nu sunt interesați de continuarea ostilităților, cel puțin pentru moment. Or, Federația Rusă a demonstrat deja că, după anexarea Crimeii, nu este tentată și de anexarea regiunilor separatiste din estul Ucrainei. Mai degrabă îi convine conservarea situației actuale, în care acestea vor continua să-și joace rolul în cadrul scenariului destabilizator, în scopul blocării politicii externe a statului vecin și a aspirațiilor pro-vestice ale acestuia. De aceea, dacă vom reieși din ipoteza comportamentului rațional al Rusiei, atunci cea mai probabilă va fi înghețarea acestui conflict, regiunile separatiste rămânând în cadrul Ucrainei, desigur cu un statut special. Factorul obiectiv principal în rezolvarea acestei probleme este că readucerea Ucrainei pe linia de plutire, a cărei datorie externă a depășit deja $ 30 mlrd., este posibilă doar cu acordul și concursul marilor jucători – SUA, UE și Rusia.

Un comentariu interesant ca abordare, dar și util, care confirmă acest scenariu, publică Bloomberg. Se analizează criza din Ucraina în termenii teoriei jocurilor, în care jucătorii sunt Rusia și Occidentul. Autorii acestui model, Richard Ericson și Lester Zeager, examinează trei posibile strategii ale Rusiei: strategia renunțării (renunțarea la imixtiune în Ucraina), strategia destabilizării (ceea ce face acum – susținerea separatiștilor, presiuni economice) și strategia invaziei (invazia militară deschisă). La rândul său, Occidentul tot are trei strategii: ca de obicei (se ignoră acțiunile rusești în Ucraina), sancțiuni și asistența militară (Ucrainei, desigur). Reieșind din aceste strategii posibile, autorii au examinat cele mai probabile 13 scenarii.

Majoritatea scenariilor care conduceau la un echilibru durabil rezultau din combinarea strategiilor sancțiuni versus destabilizare. Și dacă jucătorii au un comportament rațional, ei vor reuși să evite capcana interacțiunilor, când Rusia începe invazia, iar Occidentul majorează asistența militară. În toate scenariile, rezultatul final se obține în câteva mutări.

Am putea fi acum în stadiul final al jocului. Pentru realizarea scenariului cel mai probabil este nevoie doar de crearea formală a zonei conflictului înghețat gen Transnistria. După care niciuna din părți nu va dori să renunțe la rezultatul obținut, dar nici escaladarea situației.