Lecțiile democrației

Punct de sprijin

Democrația este un sistem politic prost, însă cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum, zicea Winston Churchill.

Rezultatele alegerilor din Marea Britanie au provocat reacții violente în Londra. Oamenii au ieșit în stradă ca să protesteze, pentru că s-au simțit lezați în dreptul lor de a fi reprezentați echitabil. „Voi nici măcar nu ne reprezentați”, scria pe pancartele protestatarilor.

Ceea ce a stârnit discuții aprinse referitor la inechitatea sistemului electoral britanic și necesitatea schimbării acestuia. Astfel, conservatorii în frunte cu David Cameron au obținut 331 de mandate din 650, urmați de laburiști cu 232 de mandate, Partidul Național Scoțian cu 56 de mandate, liberal-democrați cu 8 mandate. Dacă e să ne referim la voturi, atunci partidul extremist UKIP, care cheamă la curățarea Britaniei de imigranți, a obținut 12% și cca 3,5 mil. de voturi (ceea ce e de doar trei ori mai puțin decât conservatorii) și un singur mandat (adică de 331 de ori mai puțin decât conservatorii)! Dacă sistemul electoral era unul proporțional, atunci acesta era al treilea partid ca reprezentanță. De unde au și apărut protestele.

Această lecție este utilă și pentru noi, atunci când se discută despre abandonarea sistemului proporțional și trecerea la cel uninominal sau mixt. Acestea produc decalaje enorme și toate argumentele trebuie analizate nu doar superficial și populist. Ce se va întâmpla la noi când un partid va lua câteva sute de mii de voturi și niciun mandat? V-ați imaginat situația? Poate e cazul să mai învățăm democrația în cadrul sistemului existent? Care oricum produce schimbări.

Imediat după anunțarea rezultatelor, liderul laburiștilor, Ed Miliband, și-a prezentat demisia din fruntea partidului, urmat de alți trei lideri de partide care au obținut o reprezentanță mai mică în Parlament. Încă o lecție pentru noi. Dacă liderii noștri tot se țin de fotoliile lor indiferent de rezultatele obținute la alegeri, ba se și mai realeg unanim prin vot deschis, poate e cazul să le cerem să introducă norme statutare de demisie?

Asta iarăși ar mai modifica peisajul politic de la noi și cu siguranță ar genera schimbări și în partide, dar și în politica autohtonă în general. Nu poți fi lider de partid veșnic, primar veșnic și tot așa. Iar pierderea alegerilor și, în consecință, a unui post de conducere nu-i o tragedie. Ca să nu mai vorbesc de beneficiile concurenței. La noi orice divergențe din interiorul partidelor generează conflicte și se termină cu scindări și crearea de noi partide. Și în loc să avem partide puternice cu democrație internă și concurență de idei, noi avem o mulțime de partide și partiduțe ale unui lider, ca să nu mai vorbesc de cele doar cu ștampila.

Deși sondajele preelectorale preziceau că niciun partid nu va obține majoritatea (apropo de sondaje!), conservatorii au obținut o victorie categorică și pot forma de unii singuri guvernarea. Toate casele de sondaje arătau aproximativ aceleași rezultate, iar mass-media britanică scria despre o eventuală coaliție postelectorală dintre laburiști și naționaliștii scoțieni. De aceea, rezultatele alegerilor au provocat un șoc. Inclusiv mediatic. Apropo, cam 80% din mass-media insulară este controlată de un singur magnat. E încă o lecție care o putem învăța de la alții. Atunci când presa este controlată și induce anumite idei, opinia publică poate ușor cădea pradă manipulării. În consecință, urmează șocuri și proteste.

Democrația britanică funcționează deja sute de ani. Și asigură o guvernare eficientă. Dar are și probleme, una din principalele constând în nereprezentarea echitabilă a opțiunilor alegătorilor. La noi situația e oarecum inversă. Reprezentanța se asigură, dar nu putem obține o guvernare eficientă. Chit că suntem o democrație tânără și trebuie să învățăm din mers. Problema e dacă vrem să învățăm…