Iron Lady

Punct de sprijin // Viitorul premier are în față trei seturi de obiective clare care trebuie realizate

În momentul când scriam materialul, numele prim-ministrului încă nu era cunoscut. E o situație inedită. Cel puțin, eu nu cunosc cazuri când la tv se discuta ce trebuie să facă viitorii miniștri (numele acestora fiind deja cunoscut), iar prim-ministrul încă mai era în zona speculațiilor. Am aflat doar că PLDM l-a înaintat pe președintele partidului, dar partenerii de alianță nu au acceptat această variantă, invocând motivul că liderii n-ar trebui să iasă în față. Straniu acest argument. Dar ce nu faci de dragul alianței? Așteptăm…

După aceasta, pe net a apărut numele Maiei Sandu. Ce să zic? Bună candidatură. Mai ales că a demonstrat deja că poate nu doar să scrie strategii și să raporteze (așa cum se face pe celelalte domenii), dar să le și implementeze. Și cel mai important – să obțină rezultate concrete. Deci, are această vocație pentru reformare. Este exact ceea ce ne trebuie acum. Nu doar la BAC mă refer, deși e un rezultat remarcabil.

A zis că nu se va copia la examene și a reușit. Cel mai important lucru, totuși, este că nu a fost implicată nici ea, nici ministerul în tot felul de scandaluri de corupție ca toate celelalte instituții de stat. Asta chiar costă scump.

Desigur, mulți vor zice că pe timp de criză avem nevoie mai degrabă de un economist în fruntea Guvernului. Și că una e să gestionezi un domeniu și cu totul alta – o țară. E așa și nu chiar.

În primul rând, nu cred că partidele din alianță au câte un Balcerowicz pe banca de rezervă cu o viziune clară de reforme, ca să nu mai zic de un plan închegat. În al doilea rând, viitorul premier are în față trei seturi de obiective clare care trebuie realizate: cele urgente (și extrem de nepopulare) – reluarea negocierilor cu FMI, lichidarea celor trei bănci, ajustarea bugetului (practic reducerea cheltuielilor) etc.; pe termen mediu – planul acțiunilor prezentat de partenerii externi (care include și restanțele); strategice – implementarea Acordului de Asociere. În al treilea rând, criza e și timpul oportunităților. Doar că unii le folosesc pentru a se ridica la alt nivel de dezvoltare, iar alții nu. Or, noi ne bălăcim deja ani de zile fără a face vreun efort vizibil.

Așa și am încremenit la nivelul celor peste 2 mii de dolari PIB per capita și ne mulțumim cu creșteri nesemnificative ale economiei, practic lăsând lucrurile să evolueze de la sine. Deci, e timpul reformelor. Iar dna Sandu a demonstrat că poate să le facă.

Întrebarea e dacă vor sau ba ceilalți să le facă? Cu atât mai mult că Maia Sandu a mai zis anterior că are și condiții. Iar asta ar schimba din start paradigma actuală a puterii. Vor accepta actualii lideri un premier cu propriile condiții, viziuni și fără telecomandă? Dar miniștrii să nu chiulească și să fie puși pe treabă? Cred că, dacă va fi votată până la urmă, va fi un premier incomod. Pentru toți! Când zic toți, am în vedere politicienii. Dar cred că ar fi în beneficiul nostru, al tuturor.

După o nouă rundă de negocieri, liderii politici ne-au anunțat că numele prim-ministrului va fi cunoscut abia după încă două întrevederi. Să sperăm că va fi Maia Sandu.