„Înșet, înșetișor” și deloc

Punct de sprijin

Două vizite externe se preconizează în aceste zile. Prim-ministrul pleacă la Kiev, președintele - la Minsk. Între timp, negocierile privind crearea alianței de guvernare continuă.

Astăzi, Natalia Gherman va efectua o vizită de lucru în Ucraina. La Kiev, prim-ministrul interimar se va întâlni cu preşedintele Ucrainei Petro Poroşenko și cu ministrul Afacerilor Externe, Pavlo Klimkin. Ce semnificație are această vizită? Discuţiile vor viza dialogul politic moldo-ucrainean, cooperarea celor două ţări în domeniul comercial-economic şi cel umanitar, precum şi evoluţia situaţiei din regiune, ne anunță comunicatul oficial. Asta înseamnă că va fi mai degrabă o coordonare a pozițiilor, dar fără rezultate concrete. Pentru că Guvernul interimar și șeful acestuia nici nu au atribuții suficiente.

Desigur, era mult mai productiv să avem deja Guvern și premier în toată legea. Atunci am putea pretinde și rezultate. Așa vom avea parte doar de declarații-standard diplomatice la încheierea discuțiilor. Aprofundarea dialogului, coordonarea pozițiilor, interesul comun asupra subiectului transnistrean etc. Cam același rezultat va fi și după vizita președintelui Timofti la Minsk. Doar dacă nu va mai primi și acolo vreun titlu sau vreo decorație de la Lukașenko.

Lipsa rezultatelor de la o vreme nu ne mai miră deloc. Drăguțanu ne zice că BNM nu poate lua nicio decizie fără Guvern și Parlament (ceea ce nu-i adevărat). De aceea, situația celor trei bănci rămâne incertă. Iar acestea oricum vor trebui lichidate ca să putem relua negocierile cu FMI. Dar nu le putem relua, pentru că n-avem Guvern. Iar acesta va fi învestit spre sfârșitul lunii, cum ne asigură liderii politici. Dar poate și nu. Pentru că avem experiența precedentă și Constituția ne permite s-o întindem până în septembrie. Iar vacanțele deputaților sunt sfinte.

Aș vrea să fiu mai optimist, dar rămân sceptic, știind capacitatea politicienilor noștri să negocieze ceva. La o lună după alegeri aflăm că în sfârșit s-au înțeles… să înceapă negocierile de la zero. E o performanță, ce mai! Mai întâi am așteptat ca liberalii să câștige primăria capitalei ca să se simtă confortabil la masa de negocieri. Apoi, unii au urcat în copac, apoi au coborât subit (să fi fost la sugestia procurorului general care a amintit de anumite dosare și care se voia demis de liberali?), ceilalți au așteptat nu știu ce, pentru că mai avem timp. Apoi ne-au anunțat că deja(!) s-a întrunit grupul de lucru. Care va elabora acordul de constituire a alianței și programul de guvernare. Dar care, în mod normal, nu poate elabora nimic până cei trei nu vor cădea de acord în principiu, cui și ce-i revine. Inclusiv funcția de președinte al statului la anul. Introducerea acestei necunoscute în ecuația actuală complică ecuația și n-are rezolvare fără voturile comuniștilor. Iar liberalii au zis clar că nu votează nimic cu aceștia. Așa se încheie cercul și revenim iar în punctul zero ca să călcăm din nou pe aceeași greblă ca și AIE-1 și AIE-2.

Toată afacerea cu negocierile îmi amintește de un banc vechi cu automobilul care avea trei viteze – înșet, înșetișor și deloc. Politicienii poate au timp și pot să nu se grăbească. Noi – nu. Ei poate mai au de unde să strângă cureaua. Noi – nu. Am obosit să comentez acest subiect și n-am nicio plăcere s-o fac. Dar nici nu știi - poate se vor mișca mai răpejior…