De la manevre – la negocieri!

Punct de sprijin // Contextul s-a schimbat radical și figura procurorului general este una simbolică și cea mai indicată pentru demisie

Am scris în materialul precedent că o construcție funcțională a majorității parlamentare este reeditarea AIE-3. Celelalte variante sunt doar teoretice.

Dacă cele două partide din actuala guvernare și-au anunțat clar disponibilitatea de a negocia cu PL, atunci liberalii au lansat mai multe declarații contradictorii. Le putem face unele concesii, având în vedere că mai sunt antrenați în lupta electorală pentru primăria capitalei. Și declarațiile preelectorale nu le putem lua prea în serios, chit că diferă de regulă de acțiunile postelectorale. De aceea, nu le voi comenta. Mai importantă îmi pare decizia PL de a forma alianțe la nivel local cu PLDM, PD și PPEM. Care este una corectă.

În schimb, intenția de a purcede la negocieri la nivel central doar după turul doi pentru formarea majorității este neunivocă. Este de înțeles faptul că PL vrea să vină la masa de negocieri având drept atu câștigul capitalei. Asta, în opinia lor (și a celor care îi consiliază), ar oferi liberalilor șanse mult mai bune, având în vedere rezultatele modeste pe țară. Pe de altă parte, această ezitare creează anumite confuzii electorale și ar putea influența negativ rezultatele turului doi. Una e când spui tranșant că vei face alianță în Parlament (fie că detaliile importante chiar vor fi discutate după turul doi) și alta e când faci declarații mai deocheate.

În primul caz, poți conta pe susținerea deschisă și clară a celorlalte partide proeuropene și cel mai important – a votanților acestora. Iar în turul doi, fiecare vot contează și finalul partidei nu este deloc evident. Dacă cei care nu l-au votat pe Chirtoacă (pentru că nu au mai vrut!) și au votat cu alți candidați proeuropeni în primul tur vor fi convinși să-și dea votul (util, chiar dacă primarul actual nu le place), acesta va câștiga. Iar dacă acest electorat nu se va prezenta la urne, rezultatul poate fi cu totul altul. De aceea, umflatul în pene înainte de negocieri, deși este un procedeu clasic, efectele lui ar putea fi mai proaste decât în cazul unui comportament rațional. Chit că specialitatea liberalilor e să invoce interesul țării. Iar acesta e în crearea urgentă a unei majorități durabile și a unui Guvern funcțional. Nu-i Guvern, nu vine FMI. Iar fără acesta ne prăpădim. Clar ca bună ziua.

Cine și ce va ceda? Orice negocieri presupun ajungerea la un compromis. Adică, fiecare parte trebuie să cedeze ceva ca să câștige toți împreună (scuzat să-mi fie tonul didactic, dar politicienii noștri îl merită – altfel pierd toți împreună). PL a și anunțat lista cerințelor. Din care va trebui să le scoată pe cele irealizabile. În rest, se negociază totul.

Punctul unu care va fi invocat este procurorul independent agreat de UE. Dacă data trecută această cerință n-a fost satisfăcută, acum deja nu mai poate fi ignorată. Contextul s-a schimbat radical și figura procurorului general este una simbolică și cea mai indicată pentru demisie (indiferent de faptul că merită sau nu și de procedură).

De aceea, acesta va trebui să fie sacrificat, iar părțile să convină asupra unei candidaturi relevante în toate sensurile. Punctul doi – va trebui cedat Ministerul Transporturilor, pentru că este clar din negocierile precedente că alte variante pur și simplu nu există. Și pentru că ambele poziții (foarte grele, de altfel) acum aparțin democraților, ei vor fi în drept să ceară compensații pe măsură. Și, cel mai probabil, vor revendica postul de prim-ministru, care acum aparține liberal-democraților.

Ca să-l cedeze, aceștia tot vor cere compensații adecvate. Nu știu dacă sunt dispuși să cedeze șefia Guvernului, schimbând-o pe președinția Parlamentului. Nu știu nici intențiile celorlalți jucători,dar acesta îmi pare un scenariu cât de cât realist și operațional. Toți cedează ceva, dar toți și câștigă ceva. Nu insist că e unica variantă posibilă. Poate pe interior se văd și alte rocade, cedări, compromisuri.

Important e să se ajungă la o înțelegere. Fără ca cineva să pună piciorul în prag. Pentru că vor pierde toți. Ei - în primul rând. Și noi cu toții - la pachet…