Criză sau recesiune?

Punct de sprijin

Prețurile au luat-o razna. Ultimul raport prezentat de Biroul Naţional de Statistică (BNS) ne arată că indicele preţurilor de consum (IPC) în mai 2015, faţă de aprilie 2015, a constituit 100,5%, iar faţă de mai 2014 – 108,1%.

Deci, creșterea față de anul trecut a depășit ținta de 5%. Era și de așteptat. După prăbușirea leului de la începutul anului și stabilizarea (oare pe cât de durabilă va fi asta?) lui la cota de peste 18 lei/$ și 20 lei/euro, economia fiind bazată pe import și consum, prețurile au crescut proporțional. Problema e că prețurile de import trag după sine și prețurile producției autohtone. Pentru că și aceasta conține o mare componentă a importului în produsul final. De aceea, prețurile nu aveau cum să nu crească.

Iată cum arată dinamica prețurilor:



Dacă e să luăm în calcul faptul că moldovenii cheltuiesc ¾ pe produse alimentare (44% - nu de aceea că mănâncă mult, dar pentru că-s săraci și veniturile sunt mici), pe locuință (întreținerea și dotarea – cca 22%), îmbrăcăminte și încălțăminte (cca 11%), este clar că majorarea prețurilor la aceste grupe îi afectează semnificativ pe cetățeni.

Dacă mai adăugăm aici scumpirea semnificativă a asistenței medicale (deși prețurile la medicamente chiar au scăzut la unele poziții), situația omului simplu devine deloc optimistă. Nu întâmplător, ultimul Barometru al Opiniei Publice a arătat că 85% sunt săraci și foarte săraci, iar 9 din 10 moldoveni s-au simțit sărăciți brusc, afectați de creșterea prețurilor rezultată din deprecierea leului.

Pe fundalul scăderii exporturilor și remitențelor, leul, cel mai probabil, va continua să se deprecieze. Iar în lipsa semnării memorandumului cu FMI, respectiv a reducerii finanțărilor donatorilor externi, presiunea asupra valutei naționale doar se va amplifica. Ca să nu mai zic de problemele deficitului bugetar. După toți indicii, ne așteaptă un sfârșit de an foarte greu.

Recesiunea deja e o realitate. Problema constă doar în profunzimea acesteia. Dacă se vehiculează tot mai insistent ideea formării imediat după alegeri a unei majorități clare în Parlament (fără care este imposibilă funcționarea eficientă a Executivului) și o remaniere a Guvernului, atunci este vital ca acesta să aibă un mandat foarte explicit și mână liberă pentru acțiuni prompte. Ar putea, ba chiar ar trebui, să fie un Guvern tehnocrat anti-criză. Pentru că situația e anume de așa natură. Am putea ieși cu o recesiune mică. Dar, știind năravurile politicului de pe Bâc, mi-e teamă că vom negocia o nouă alianță până în noiembrie, ne vom alege cu un Guvern ca de obicei și vom ajunge în criză profundă.

P.S. Vestea bună e că nu s-au scumpit mult sandalele pentru dame – cu 2,4%, rochiile şi costumele pentru dame – cu 2,3% şi, respectiv, cu 1,9%. Vom vedea în continuare femei frumoase. Chiar dacă vom mânca mai puțin.