Justiție și absurd kafkian în Rusia lui Putin

Contre-jour

Agresiunea Rusiei în Ucraina și teroarea pe care a declanșat-o regimul Putin împotriva opozanților săi a produs și produce multă suferință anonimă. Teroare, lacrimi, asasinate, destine frânte, despre care cei 86% de ruși din rating-urile oficiale n-au auzit și despre care, poate, vor afla într-o ipotetică eră post-Putin. Complotul tăcerii a fost instituit printr-o lege specială care interzice divulgarea informațiilor despre pierderile de vieți omenești în armată, ca fiind secret de stat. Așa s-a ajuns la cazul monstruos cu parașutiștii din regiunea rusă Pskov, morți în Donbas, care au fost înmormântați în mare taină, fără ca măcar să li se scrie numele pe cruce. Iar rudele lor – mame, soții, surori… - au declarat că nu recunosc acele morminte, că n-ar fi vorba despre fiii, soții și frații lor, pentru a nu li se lua îndemnizațiile și pensiile promise de guvern. Atât valorează măreția Rusiei de azi – un mormânt, o groapă comună fără niciun semn distinctiv și niște oameni înfricoșați care nu îndrăznesc să deschidă gura pentru a-și urla durerea….

Pe de altă parte, regimul Putin ține să instrumenteze procese judiciare de răsunet împotriva „dușmanilor și trădătorilor Rusiei”, în care își exhibă cruzimea și violența. Publicitatea care se face în jurul acestor cazuri (e mobilizată întreaga mașinărie propagandistică) are drept scop legitimarea politicilor Kremlinului și a ideii despre conspirația internațională împotriva rușilor. Victimele acestor înscenări judiciare de tip stalinist sunt alese cu grijă pentru a ilustra diversitatea amenințărilor la adresa Rusiei. Nadia Savcenko, un pilot ucrainean care, potrivit procuraturii ruse, a contribuit la uciderea unor jurnaliști de la Moscova aflați în misiune la Donețk. Eston Kohver, polițist estonian, acuzat de spionaj în favoarea NATO. Oleg Sențov, regizor ucrainean, originar din Simferopol, învinuit de acte de terorism împotriva autorităților ruse de ocupație din Crimeea. Acuzații false, inventate, care n-au putut fi susținute prin probe credibile. Toți trei (și nu sunt singurii) au fost răpiți de trupele speciale și puși sub arest în Rusia în așteptarea procesului. Polițistul estonian a fost deja condamnat, pe 19 august a.c., la 15 ani de închisoare. Nadia Savcenko riscă o sentință de 25 de ani de pușcărie.

Soarta lui Oleg Sențov va fi decisă marți, 25 august: procuratura cere o pedeapsă de 23 de ani de închisoare. După ce i s-au incriminat fapte halucinante – că ar fi incendiat ușa de la sediul partidului „Rusia Unită” și a „Comunității Ruse” din Crimeea, că ar fi planificat dinamitarea statuii lui Lenin și a memorialului militar la ceremoniile de 9 mai din Simferopol. Nu există, bineînțeles, niciun fel de dovezi că ceea ce i se incriminează ar fi fost adevărat. La proces, unicul martor al acuzării a renunțat la depozițiile pe care le-a dat împotriva lui Sențov, declarând că acestea i-au fost smulse prin tortură.

Regimul Putin are motive serioase să-l urască pe Sențov: regizorul i-a ajutat pe soldații ucraineni asediați în cazărmile lor de trupele rusești debarcate în Crimeea și a participat, la Simferopol, la mitinguri de protest împotriva anexării peninsulei.

Mediatizarea acestui proces, al doilea ca rezonanță după cel al femeii-pilot Nadia Savcenko, a provocat o solidarizare internațională cu regizorul ucrainean. Nume mari din lumea filmului, precum Wim Wenders, Krzysztof Zanussi, Aki Kaurismäki, Ken Loach, Andrzej Wajda, Mike Leigh, Pedro Almodóvar au cerut în repetate rânduri eliberarea confratelui ucrainean. Mai mult: la festivalurile de film de la Veneția, San Sebastian și Varșovia Oleg Sențov a fost ales membru de onoare al Juriului. Și pentru că era deja încarcerat, fotoliul cu numele său de la masa jurului a rămas în mod demonstrativ neocupat. Au fost și câțiva cineaști ruși, din păcate prea puțini, care i-au luat apărarea: Aleksandr Sokurov, Andrei Zviaghințev, Alexei Gherman junior, Andrei Smirnov, Pavel Bardin… Chiar și Nikita Mihalkov, un privilegiat al regimului Putin, a cerut anul trecut eliberarea lui Oleg Sențov. E drept că a făcut-o o singură dată – se afla la un festival de film, vorbitorii de dinaintea lui protestaseră împotriva arestării regizorului ucrainean, încât dacă ar fi tăcut s-ar fi pus într-o situație penibilă.

Oleg Sențov, în vârstă de 39 de ani, are doi copii, dintre care unul suferă de o formă gravă de autism. De când a fost arestat, aceștia au rămas în grija bunicii. Dar pe cine mai interesează asemenea amănunte, când ceri o condamnare de 23 de ani – pedeapsă care se dădea rar chiar și pe timpul lui Stalin.

În ultimul său cuvânt de la proces, Sențov a făcut apel la conștiința rușilor și a chemat minoritatea gânditoare a societății ruse să se debaraseze de frică: „N-o să cer clemență. Lucrurile sunt clare: un tribunal al ocupanților nu poate fi drept prin definiție… Sunt de un an de zile în minunata voastră țară și mă uit la televizor. Propaganda funcționează excelent: majoritatea rușilor cred că Putin e un mare patriot, un om de ispravă, iar Ucraina e plină de fasciști… Dar există și oameni care gândesc, care știu adevărul. Nu există fasciști în Ucraina, Crimeea a fost anexată și soldații voștri luptă în Donbas…. Din păcate, acești oameni care nu cred în miturile propagandei stau pitiți ca niște șoricei speriați. Am avut și noi, în Ucraina, un regim criminal, dar l-am înfruntat și l-am învins. Mai devreme sau mai târziu acest lucru se va întâmpla și în țara voastră. Eu nu vreau ca cineva să sufere de pe urma unor proteste, îmi doresc doar să nu mai fiți conduși de o bandă de criminali…

Mă adresez minorității gânditoare din Rusia: învățați să vă biruiți frica!”

***

Podul lui Nemțov. Locul unde a fost asasinat cunoscutul lider al opoziției ruse este disputat de admiratorii lui Nemțov și de „opricinicii” lui Putin. Primii aduc ziua buchete de flori și aprind lumânări, ceilalți, peste noapte, devastează acest sanctuar improvizat.

La o ședință a Dumei orașului Moscova s-a pus în discuție solicitarea unor grupuri ale societății civile de a imortaliza numele lui Nemțov prin instalarea unei plăci comemorative pe podul de lângă Kremlin, unde a fost omorât politicianul. Cererea a fost respinsă de aleșii locali cu următoarele argumente: „Nu putem admite acest lucru, pentru ca ar stimula o tendință periculoasă. Oricine își va putea ruga prietenii să-l omoare, pentru a-și înveșnici memoria în locuri vizibile, de mare semnificație simbolică din Moscova.”

Asculți, uluit, raționamentul deputaților moscoviți și nu știi ce să condamni mai mult: cinismul și monstruozitatea acestei judecăți, absurdul kafkian sau ignorarea faptului că Boris Nemțov a fost totuși asasinat, nu și-a pus capăt zilelor pe podul de lângă Kremlin pentru a dobândi glorie sub fereastra lui Putin.