Democrația vine greu, nu se instaurează pe scurtătură

Contre-jour

Nu va trece ușor șocul prezenței lui Igor Dodon și Renato Usatîi în Piața Marii Adunări Naționale, pe 24 ianuarie 2016, vorbind despre lupta împotriva oligarhiei miilor de protestatari, între care și mulți susținători ai Platformei „Demnitate și Adevăr”. Chemările la revoltă sunau fals în gura acestor doi politicieni proruși, pentru că tocmai ei sunt percepuți ca niște inși îmbogățiți în mod fraudulos, ca niște mânuitori de bani de proveniență obscură. Și orice asociere cu aceste personaje, controlate de Moscova, este toxică și descalificantă, chiar dacă se invocă nevoia solidarizării naționale, dincolo de ideologii și diferențe de opinii, în numele scoaterii statului din captivitate.

Această alianță, fie și conjuncturală, impusă de împrejurări și tactici de luptă împotriva uzurpatorilor puterii, îi face pe mulți oameni cu viziunii unioniste și europene să ia o distanță prudentă, sanitară, față de manifestațiile de stradă. O repliere foarte dificilă, mai ales pentru cei care au susținut protestele și au participat la ele. Pentru mulți dintre ei acceptarea unei asemenea asocieri revoluționare cu Dodon și Usatîi, produsă oarecum subit, înseamnă să renunțe la propriile valori, la credința de-o viață. Apropierea Platformei „DA” de cei doi lideri proruși este minată de numeroase pericole. Nu-ți trebuie un dosar complet al activităților lui Dodon (încă de pe vremea când era ministru în guvernul lui Voronin) și Renato Usatîi, ca să realizezi că nu te poți alia cu ei, oricât de nobil și urgent îți este scopul.

Oamenii cu spirit critic, care dezaprobă asemenea mezalianțe, înțeleg foarte bine că se află într-o situație ingrată: vor fi dezaprobați de protestatarii radicali, hotărâți să decidă acum totul, dar totodată își dau seama că reticențele, că avertismentele lor pot fi preluate și folosite de mașinăria lui Plahotniuc. Trubadurii puterii, acaparați subit de un elan moralist, proeuropean și chiar „unionist”, vor invoca această atitudine a intelectualilor critici în campania de demonizare a mișcării protestatare și de justificare a manierei scandaloase în care a fost instalat Guvernul Filip: prin corupere, intimidări și șantaj la adresa președintelui etc.

Dincolo de riscuri și manipulări, criticile își au rostul lor și trebuie rostite. În această ordine de idei, îmi aduc aminte de vorbele Valeriei Novodvorskaia, de opoziția ei față de alianțele pe care le făceau forțele liberale și anti-Putin cu diverși parteneri de conjunctură – naționaliști, antisemiți, neofasciști ș.a., – pentru a aduna un număr cât mai mare de protestatari, spre a-l impresiona pe Putin. Novodvorskaia a refuzat consecvent și categoric să facă alianțe conjuncturale cu alde Limonov, care se prezenta drept aprig adversar al Kremlinului. Faimoasa disidentă antisovietică nu și-a schimbat atitudinea principială, chiar și cu riscul de a rămâne singură, chiar și cu riscul de a-și șoca propriii aliați și prieteni (inclusiv pe Boris Nemțov), spunând că nu se poate asocia, nici măcar provizoriu, cu cineva care urăște democrația și libertatea omului. Timpul și evoluția evenimentelor din Rusia i-au dat dreptate –„revoltatul” de altădată Limonov a ajuns astăzi unul dintre principalii propagandiști ai lui Putin și un susținător fervent al războiului fratricid din Ucraina.

O alianță toxică, poate chiar câștigătoare pe termen scurt, nu are nicio perspectivă, pentru că mai devreme sau mai târziu apele vor trebui să se despartă. Problema e că se vor despărți, dar nu neapărat așa cum îți dorești… Democrația și schimbarea vin greu, încet, prin acumulări exigente și decantări în timp. Dar numai așa poate să dureze și să nu răstoarne iarăși carul, iar noi să nu o luăm de la capăt, cu mai puține iluzii, cu mai puține energii… Este evident că Renato Usatîi și Igor Dodon nu sunt niște oameni care vor construi europenitatea în R. Moldova. E ciudat să lupți împotriva oligarhiei la Chișinău dar să fii susținut și să pleci după indicații prețioase la Moscova, unde tronează un regim mafiot în frunte cu Putin. Ceva nu se leagă… Opozanții proruși din R. Moldova au și declarat-o de altfel de atâtea ori, iar în seara protestului de duminică, 24 ianuarie, Dodon a spus într-un interviu pentru o televiziune de la Moscova că după ce îi va înlătura pe oligarhii de la Chișinău, el va respinge Acordul de Asociere și va redirecționa Moldova spre Uniunea Vamală. Play: „Viitorul nostru este în Uniunea Euroasiatică. Pledăm deschis pentru stoparea cât mai rapidă a Acordului de Asociere cu UE. Este opțiunea noastră politică și ea nu s-a schimbat”.

Cred că liderii Platformei „DA” ar trebui să nu ignore aceste contradicții, dacă vor să nu se trezească că sunt folosiți în jocul altora…

Nevoia de solidaritate civică la noi există de demult și există doleanța de a-i face pe locuitorii Moldovei cetățeni care să nu mai fie separați pe diverse criterii, inclusiv geopolitice. Numai că atunci când în fruntea concetățenilor tăi de altă etnie se plasează oameni care nu-și ascund afilierea lor la serviciile secrete de la Moscova și la lumea interlopă, acest obiectiv legitim (depășirea diviziunilor de care profită clasa politică) va fi compromis. Mai bine, așa cum spunea cineva, să trăiești o tristețe adevărată decât o bucurie falsă.

Avem un Plahotniuc – marele adversar al democrației și al statului de drept, dar avem o puzderie de „plahotniuci” mai mici în R. Moldova, adică oameni care se comportă la fel: mint, corup, manipulează etc. Pe acești oameni îi întâlnim zilnic, uneori îi recunoaștem și suntem surprinși să-i descoperim chiar printre cunoscuții noștri. Plahotniuc, manipulatorul principal, n-ar fi existat și n-ar fi fost atât de puternic fără contribuția miilor de „plahotniuci” mai mărunți din R. Moldova.

P.S. Mă întreba cineva, foarte supărat pe această alianță dintre Platforma „DA” și cele două partide proruse, de ce românii moldoveni nu s-au adunat într-un număr copleșitor la proteste, încât să nu mai fie nevoie să ne aliem cu Dodon și Usatîi? Unde e Forumul Democrat al Românilor din Moldova, despre care se spunea că ar număra peste 250 000 de militanți? Dacă măcar jumătate dintre ei ar fi venit în piață, cursul proeuropean și proromânesc nu ar fi fost întinat de niciun fel de amestecătură dodonistă și usatistă. Iar dacă s-ar fi mobilizat să apere valorile democratice în R. Moldova măcar un sfert dintre cei ce dețin un pașaport românesc, european, regimul oligarhic s-ar fi prăbușit demult. O întrebare deschisă.