De ce sfidează Dodon memoria poporului?

Contre-jour

Când unii și-au făcut iluzia că Igor Dodon poate fi nu doar în declarații un patriot al R. Moldova, un luptător împotriva oligarhiei, liderul socialist a ținut să le dea tuturor cu măciuca în cap, arătând că rămâne un fidel ostaș al intereselor Rusiei. Iată ce a declarat liderul socialist despre războiul de la Nistru din 1992, evenimente tragice de la care s-au împlinit pe 2 martire a.c. 24 de ani. Dodon: „Toată responsabilitatea pentru conflictul transnistrean cade pe umerii unioniștilor din Frontul Popular al Moldovei și ai organizațiilor care îl susțineau. Toți cei care s-au nimerit a fi la putere, în republica noastră, pe valul haosului declanșat de perestroika și destrămarea URSS”.

Declarația lui Dodon este uluitoare și sfidătoare prin cinismul ei. Deputatul socialist, un om parcă alfabetizat și, se presupune, informat – ignoră realități cunoscute de toată lumea, de cei care s-au aplecat cu rigoare asupra acestui subiect, despre care s-au scris numeroase cărți. Câteva exemple: „Transnistria 1989-1992. Cronica unui război «nedeclarat»”, gen. Ion Costaș, Editura RAO, 2012. Volumul „Râul de sânge” al jurnalistei Valentina Ursu (apărut la Editura ARC în câteva ediții), care a participat în calitate de reporter la războiul de pe Nistru. Sau numeroasele comentarii semnate de jurnalista Valentina Basiul, originară din acea regiune. Filmul documentar „Masacrul inocenților” al regizorului Victor Bucătaru...

Câtă perfidie, câtă rea-voință trebuie să manifești ca să te faci că nu știi, n-ai auzit, n-ai citit. Te întâlnești, dai interviuri, uneori chiar autorilor unei asemenea cărți de mărturii cutremurătoare, apoi le întorci spatele și îndrugi verzi și uscate despre „unioniștii care au declanșat războiul de pe Nistru”!

Dodon n-a auzit (cum era să audă!) despre confesiunea fostului președinte al Dumei de Stat Gh. Selezniov, în 2002, chiar la Chișinău: „Rusia a fost nevoită să declanşeze războiul din Transnistria în 1992, pentru a împiedica unirea Moldovei cu România”. Nu a citit nici memoriile lui Mircea Snegur, primul președinte al R. Moldova. Acesta povestește că, în ajunul războiului de la Nistru, a fost chemat la Moscova și amenințat că, dacă nu semnează Acordul de constituire a CSI, Rusia îi va organiza două republici separatiste (Transnistria și Găgăuzia). Ceea ce s-a și întâmplat.

Și dacă aceste dovezi nu sunt concludente, este suficient să deslușești scenariile similare puse în practică de Rusia în anii din urmă: războiul cu Georgia din 2008 și crearea celor două regiuni separatiste, Abhazia și Osetia de Sud, și războiul din Ucraina din 2014. Țăranii noștri din stânga Nistrului, forțați să plătească bir separatiștilor, școlile românești terorizate, armata rusă de ocupație, care ne omoară cetățenii pe timp de pace… Igor Dodon le trece pe toate sub tăcere pentru că îi strică teoriile și îi supără sponsorii.

Șeful PSRM și acoliții săi ar trebui să se întrebe, foarte serios, pe cine de fapt mizează cu retorica lor anti-moldovenească: evident că pe cea mai întunecată, mai dezinformată și mai primitivă parte a electoratului. Debitându-și minciunile sfruntate, Dodon batjocorește victimele și invalizii acelui conflict, familiile îndoliate, sfidează în mod cinic și iresponsabil realitățile politice. Presupun că scorurile ridicate din sondaje îl încurajează pe liderul socialist să reia discursul său prorus, agresiv, căruia părea că-i pusese într-o vreme surdină, pentru a se da „prietenul” moldovenilor și „inamicul” oligarhilor. Or, n-ai cum să-ți camuflezi esența.