Ce se întâmplă în Rusia?

Contre-jour

Aflat pentru o săptămână în România, am fost de mai multe ori întrebat ce se mai întâmplă în Rusia. Cei cu care dialogam erau în general informați despre țara lui Putin – războiul din Ucraina, sancțiunile occidentale, anihilarea Opoziției (atât cât se poate imagina o mișcare de contestare într-un regim dictatorial), presiunile rusești asupra R. Moldova prin Transnistria… Totuși, interlocutorii mei sperau că eu, vorbitor de rusă și bun cunoscător al spațiului post-sovietic, le voi putea oferi noi detalii și înțelesuri.

Povestea cu „înțelesurile” era cât se poate de nimerit adusă în discuție, pentru că la cât absurd emană Rusia de azi i se potrivește de minune catrenul lui Fiodor Tiutcev, scris la 1866 și citat foarte des în ultimii ani: „Умом Россию не понять,/ Аршином общим не измерить:/ У ней особенная стать –/ В Россию можно только верить.” (N-ai cum să înțelegi Rusia cu mintea, cu rațiunea, spune poetul rus de-acum un secol și jumătate. Ei nu i se potrivește măsura obișnuită; ea are o condiție aparte: în Rusia poți doar să crezi... Adică, aș adăuga eu, mai ales în actualul context aberant, să crezi în Rusia fără să-ți pui întrebări. Să crezi ca într-o dogmă, ca într-o halucinație colectivă).

Dar nu Tiutcev este cel mai frecvent citat în aceste zile, ci un alt scriitor, un contemporan de-al nostru, Vladimir Sorokin, cel care a descris magistral căderea Rusiei într-un obscurantism de Ev Mediu. Sorokin nu este invocat pentru arta scrisului său, ci pentru talentul excepțional de a anticipa, de a descifra simptomele unei maladii care a cuprins Rusia putinistă (vezi romanul „Ziua opricinicului”, tradus și în limba română).

Un guvern de miliardari și milionari, o administrație de stat coruptă și cleptocrată a emis un ordin prin care produsele de import din Uniunea Europeană, supuse embargoului Moscovei, să fie distruse sau arse. Și acest lucru chiar se întâmplă – fotografii și reportaje video de o barbarie incredibilă au fost preluate de agențiile de presă străine cu tot cu rușii de rând care scotoceau prin mormanele de alimente strivite de tractoare, în căutarea unor fructe rămase întregi, bune de consumat. Ordinul inuman semnat de Putin a venit într-o țară cu 23% de populație plasată sub pragul oficial de sărăcie – cifră făcută publică chiar de un vicepremier rus, Olga Golodeț.

Produsele rechiziționate și distruse de buldozerele și crematoriile lui Putin nu ajung în orfelinate, în aziluri de bătrâni, acolo unde ar fi atâta nevoie de ele, unde oamenii suferă de foame. Important este efectul de imagine: Rusia, iată, e capabilă să dea Occidentului o replică echivalentă sau chiar o ripostă de o duritate și mai mare. Prin sancțiunile sale, Vestul a pedepsit miliardarii ruși, anturajul economic și politic al lui Putin, iar acesta se răzbună pedepsindu-și propriii cetățeni. Miza secretă a lui Putin, așa cum remarcă mai mulți comentatori, este o ipotetică revoltă a clasei de mijloc din Occident, care nu-și mai poate vinde produsele alimentare pe generoasa piață rusească. Kremlinul nu ia deloc în calcul că se pot răscula și cei cărora li se refuză, li se interzic aceste alimente: poporul rus. Fermierii din Vest se vor orienta spre alți cumpărători. Mai mult, ei sunt ajutați să depășească această criză: aflăm că zilele acestea Comisia Europeană a aprobat extinderea, până în iunie 2016, a subvențiilor destinate agricultorilor din UE, care au avut de suferit de pe urma embargoului dictat de Rusia împotriva importurilor de produse agroalimentare din spațiul comunitar.

În toiul „curajoaselor” incursiuni ale tractoarelor și compresoarelor putiniste împotriva brânzeturilor, piersicilor și merelor europene s-a auzit, oportun, și vocea Bisericii Ortodoxe Ruse, prin gura lui Vsevolod Ceaplin, responsabilul cu relațiile publice al acestei structuri. El a afirmat că ideea de a oferi celor nevoiași produsele alimentare trecute în lista de embargo rusească este frumoasă din punct de vedere moral, doar că aceste produse ar fi periculoase pentru sănătatea consumatorilor: „Trebuie să manifestăm o maximă cruzime față de cei care importă produse alimentare oprite comercializării în Rusia. Acestea trebuie distruse, pentru că n-au trecut controlul fitosanitar, observă Ceaplin. Să nu-i hrănim cu otravă chiar și pe cei care au nevoie de alimente. Interzicerea alimentelor respective a fost o decizie corectă”.

Înaltul funcționar bisericesc, care a mai avut intervenții de un penibil de neuitat și chiar declarații cu subtext horror (ne anunța că, în curând, slavă Domnului, va fi război și lumea nu va mai fi amorțită de libertinajul pacifist), a uitat pesemne un vers fundamental din rugăciunea Tatăl nostru: „Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri…” Cum să te rogi pentru pâine și să chemi la distrugerea ei?

Dar cine mai are timp pentru „logica și armonia faptelor”? Biserica lui Kiril ar putea rescrie chiar și Decalogul, dacă acesta contravine politicilor imperialiste ale lui Putin. Și contravine, în mod sigur.