Unul dintre cele mai întunecate secrete ale celui de-Al Doilea Război Mondial, scos la iveală

AFP

Soarta soldaţilor italieni care au luptat alături de cei nazişti, pe frontul de Est în cel de-al Doilea Război Mondial, este unul dintre secretele întunecate ale acelei perioade. În Polonia, săpăturile arheologilor tocmai scot la lumină acest secret.

Soldaţii italieni care au luptat alături de trupele naziste au fost consideraţi trădători după ce Roma s-a predat, iar mii dintre ei au fost împuşcaţi sau trimişi în lagăre. Acum, la 70 de ani după cel de-al Doilea Război Mondial, mulţumită excavărilor din estul Poloniei, aceşti soldaţi au parte de o înmormântare normală, relatează AFP.

Echipele de arheologi, îmbrăcate cu costume de protecţie şi măşti, sortează oasele şi craniile găsite, în pungi de plastic. „Este singura modalitate de a număra exact câte victime au fost”, spune arheologul Przemyslaw Kolosowski, şeful echipei care sapă lângă oraşul polonez Przemysl.

În șase săptămâni, echipa a scos din pământ în jur de 3 000 de prizonieri italieni şi sovietici din opt gropi comune. Rămăşiţele lor sunt mutate într-un cimitir militar nou, care se va deschide în 2015.

„Nu ştim de ce nu au marcat toate aceste gropi comune atunci. Poate că nu au avut bani. Astăzi noi terminăm un lucru care trebuia făcut de mult”, spune Adam Siwek, de la Consiliul pentru protejarea locaţiilor de martiriu, agenţie de stat poloneză care organizează excavările.

Cei mai mulţi soldaţi au murit de foame sau de boli cauzate de condiţiile inumane din lagăre. Trupele italiene au sosit în lagăr în 1943, după ce aliatul Germaniei naziste – dictatorul fascist italian Benito Mussolini, a fost dat jos.

El trimisese în jur de 230 000 de soldaţi pe frontul de Est, să lupte alături de germani. Cei care refuzau să lupte pentru Hitler erau trimişi în lagăre şi erau trataţi ca trădători.

„Ani de zile am muncit pământul şi am plantat grâu. Acum aflăm că făceam asta peste nişte cadavre. Cine putea să ştie? Cel puţin acum vom putea trăi în pace şi nu ne vom întreba dacă mai sunt alte cadavre acolo”, spune un fermier pe al cărui teren au loc excavări. Alţii, precum un sătean bătrân de 85 de ani, nu sunt la fel de entuziaşti: „Ce rost are? Ar trebui să-i lăsăm să se odihnească în pace, acolo unde sunt”.