Trustia, elegii politikoase // Niciodată să nu spui niciodată

Marian Lupu a spus că republicuţa noastră frumuşică, etnobotanică, antropologică, nu se va uni niciodată cu România dodoloaţă, sarmisegeturală, etnocarpatică, tărtăriană. Pe batimentul statalităţii noastre kutuzoviene, proletcultiste, molotoviceşti nu va fâlfâi niciodată tricolorul perestroikăi paşoptiste româneşti, cu excepţia zilelor de 7 aprilie, a afirmat singurul nostru politician de 2 metri şi 1 centimetru. Niciodată! – a subliniat el. Căci caşul, caseusul identităţii noastre s-a închegat vârtos şi zerul dubiilor buridanice a fost stors până la ultima picătură chinezească. Brânza mândriei noastre seculare e bună de pus în burduful patriotismului european! – a pus el punctele pe toate iiiii-urile.

Acum stau şi mă gândesc de ce dl Lupu a folosit cuvântul niciodată. Nu l-au învăţat părinţii, nu i-au spus la şcoală pioniervojataia, comsorgul, secretarul raicomului să nu spună niciodată niciodată? Nu e frumos, nu e politicos, nu e political corect. Nu trebuie să lipseşti pe nimeni de speranţă. Nu vrei să te uneşti, nu te uni, dar de ce să le interzici altora să o facă? Altfel, ce o să creadă moldovenii de peste Prut? Că i-am uitat, că nu vrem să ne unim cu Ştefan cel Mare, cu Eminescu, cu Creangă… Ar fi păcat să-i întristăm.

Al vostru postprandial, beldiu, cobold, Ion Buraga