Măgarul lui Buridan și procurorul general

Trustia, elegii politikoase

Măgarul lui Buridan a intrat în istoria civilizației europene murind de foame cumplită între două căpițe onorabile de fân, neputându-se hotărî din care să apuce mai întâi. Într-un mod asemănător s-a blocat procurorul nostru general Alexandr Stoianoglo, asigurându-și astfel șansa să devină faimos pe toate meridianele planetei molotovenești. El nu s-a putut hotărî să-l interogheze pe Dodon în cazul „kuliokului” din două motive: „Dacă îl audiam în calitate de martor, nu puteam să-i înaintăm învinuirea. Dacă îl audiam în calitate de învinuit, nu puteam prezenta probe”.

Cu alte cuvinte, Dodon a scăpat neinterogat, fiindcă Stoianoglo nu a fost capabil să decidă dacă Dodon era martor sau făptaș, atunci când lua sacoșa cu bani de la Plahotniuc. Și chiar dacă turcii îl vor extrăda mâine pe Plahotnuc, problema rămâne aceeași: să fie interogat ca martor prezent în momentul când Dodon lua „culioașele” și le transmitea lui Cornel sau ca făptaș care umplea sacoșele cu eurodolari?

Acum stau și mă gândesc dacă nu cumva Dodon are cap artificial, mecanic, ca unul din primarii orașului saltîkovo-șcedrinian, Glupovo. Deși nu mai este „prșidinti”, Dodon se zbuciumă la fel de energic ca mai înainte, de parcă s-ar alimenta cu bateria Durracell, el continuă să se ducă la Moscova, repetă aceleași promisiuni de patru ani și ceva și nu încetează a-i da aceleași sfaturi Maiei Sandu, fără să fie solicitat. Să nu fi simțit el șutul puternic pe care i l-au aplicat cetățenii republicomoldovenești, propulsându-l peste gardul Președinției ca pe un curcan plahotniucist? Și istoria cu „kuliokul” sugerează că craniul său este din plastic sau din alte materiale regenerabile, cu conținut handmade. El nu simte nici rușine, nici remușcări, fiindcă așa a fost setat de constructor. Nu cumva și pronunția „prșidinti” în loc de „președinte” e consecința unui defect ingineresc?

Al vostru coțobist, codobatur, Ion Buraga