Trustia, elegii politikoase // De ce a lipsit Voronin?

În sfârșit, s-a găsit Voronin, a apărut din umbra vacanței parlamentare prelungite ca un crocodil din apele Nilului, când toată lumea se întreba îngrijorată dacă nu s-a întâmplat ceva imprevizibil cu el. Așa e lumea noastră, nu gândește pozitiv, optimist, se așteaptă la nenorociri, la epidemii, la dezastre, la cataclisme, cernobâluri și fucușisme. De ce trebuia neapărat să se îmbolnăvească grav, după cum s-au grăbit să comenteze directorii de opinii străine? De ce nu le-a venit prin cap o posibilă escapadă platonică, în sens filosofic, cu o comsomolistă sau o tânără comunistă, de exemplu? Sau viceversa: cu un comsomolist sau un tânăr comunist? Nu spunea idolul său, Lenin, că tovărășia e ca un rug, care pâlpâie necontenit, dacă ai grijă să pui lemne pe foc?

Acum stau și mă gândesc: poate că Voronin s-a retras în tihna vreunei colibe din Finlanda, ca să pună la cale o nouă revoluție de catifea, a treia sau a patra la număr, după ce primele au dat chix? Ar fi păcat dacă niște agenți ai imperialismului mondial ca Alzheimer sau Parchinson i-ar pune bețe în roate. Căci viața noastră politică ar fi mult mai plictisitoare. Căci de când Ghimpu a fost părăsit de Ion Hadârcă, pe care l-a ghiftuit cu mămăligă și brânză, și de Ana Guțu, căreia i-a dăruit briliante, el nu mai glumește ca mai înainte.

Al vostru transfăgărășan, emplecton, tanant, Ion Buraga