Fobiile șoricioaicelor și dictatorilor

Trustia, elegii politikoase

Deputata Irina Lozovan, membră a Partidului Renașterii lui Ilan Șor, se teme de UE ca dracul de tămâie, ca dodonii de unire, fiindcă, crede ea, aderând la UE, Republica Molotova își va pierde „identitatea, limba și valorile sale”, familiale și colective. „Atunci când națiunea își pierde caracterul unic, identitatea, limba și valorile sale, nu există nimic mai înfricoșător, națiunea dispare”, a declarat isteric șoricioaica deputată la un post de propaganda rusă.

În primul rând, ca să dispară ceva, trebuie să existe. În al doilea rând, teama Irinei Lozovan e inexplicabilă, căci nu există niciun exemplu de națiuni dispărute în UE. Deputata nici nu e capabilă să ne lămurească de ce și cum s-ar produce o asemenea dispariție, în condițiile în care limbile statelor membre devin în mod automat limbi oficiale ale UE.

În psihiatrie, „starea patologică de neliniște sau de frică paroxistică irațională și obsedantă” se numește fobie. Există fobii de boli (Covid, de exemplu), de ființe (broaște, șerpi sau limbrici etcetera), de obiecte (balegă, găinaț, asteroizi sau meteoriți - meteorofobie), de situații (singurătate sau, dimpotrivă, aflarea în public - agorafobie), există fobii lipsite de o cauză obiectivă sau precisă, există aversiuni patologice de ceva (de muzică, de exemplu, - melofobie).

Fobia șoricioacei Irina Lozovan et eiusdem farinae e în mod evident de natură irațională. Patologia ei se vede și din faptul că deputata și organizația caritabilă penală a lui Șor, din care face parte ea, ne trage spre ipotetica Uniunea Eurasiatică alias URSS redivivus, ce impunea republicilor surori/ frățești doar o singură limbă, cea leninistă conservată, rusă. Deci, dacă te rusifici, nu dispari, ci înflorești? Îngrădiți în țarcul transnistrean, conaționalii noștri de acolo se desfată, limba și cultura lor nu e amenințată de niciun pericol, se dezvoltă și reintegrarea într-o republicoMoldovă europeană ar fi o catastrofă, nu-i așa?

Acum stau și mă gândesc la felicitarea pe care Lukașenko o adresează ucrainenilor cu ocazia Zilei Independenței. El le-a dorit vecinilor săi „cer pașnic și armonie societală, prosperitate”, după ce a permis armatei ruse să atace Ucraina de pe teritoriul belarus. Ce-ar însemna aceasta? Că se contrazice, că regretă alianța cu Putin, că le dorește ucrainenilor să învingă armata rusă și să rămână independenți? Nebănuite sunt fobiile dictatorilor...

Al vostru retrofob, martalog, nefalist, Ion Buraga