Socialiștii hibrizi în vizită la canibalii pravoslavnici

Trustia, elegii politikoase

O delegație hibridă de socialiști și comuniști hlăndani, dintre care cel mai voluminos era Vlad Bătrîncea, a participat la lucrările forumului canibalistic „Pentru libertatea națiunilor” care s-a desfășurat recent la Moscova.

Să vorbești despre libertatea națiunilor la Moscova e cum ai vorbi despre umanism cu șeful unui trib de canibali sau antropofagi de pretutindeni, căci Imperiul Rus s-a lățit peste teritoriile a peste o sută de popoare, înghițindu-le, așa încât Putin se lăuda nu demult că burta Rusiei e atât de mare încât „nu se termină nicăieri”, iar operația militară specială în Ucraina a fost pornită tocmai pentru că ucrainenii au dorit să fie liberi, provocând Imperiului Rus colită, indigestie, constipație și ulcer etcetera și viceversa.

Și credeți că „participanții la forum” care „au discutat tendințele și situația reală din mai multe țări, menționând inadmisibilitatea amestecului în afacerile interne ale statelor suverane”, s-au referit la libertatea ucrainenilor și necesitatea retragerii trupelor ruse de pe teritoriul Ucrainei? Sau credeți că Bătrîncea a îndrăznit să ceară măcar retragerea trupelor ruse de pe teritoriul republicuței noastre suverane și independente? Ba bine că nu! Bătrîncea e băiat lunecos și politicos. Cum să le spui canibalilor la ei acasă că nu e bine să-i omoare și să-i mănânce pe vecinii săi? Poți să o pățești ca Litvinenko, Skripal, Nemțov sau Navalnîi și mulți alții: să ți se pună în paharul de ceai o linguriță de noviciok în loc de zahăr. Sau să obții într-o dimineață metaforică o racheta Kinjal în blocul în care locuiești.

Pe de cealaltă parte, trebuie să recunoaștem că rușii nu se dezmint, că tupeul lor e proportional teritoriilor jinduite de la Lisabona la Bladibostok. Să fii șef sau gardian de închisoare și să te pretinzi luptător pentru libertatea deținuților din lumea întreagă, să fii antropofag, canibal sfidător de norme alimentare și să te pretinzi ierbivor, apărător al valorilor tradiționale pravoslavnice creștine etcetera sunt o confirmare neîndoelnică a faptului că sufletul rus rămâne la fel de misterios și însetat ca pe vremea lui Tolstoi și Dostoievski.

Acum stau și mă gândesc: de ce rușii pretind că propria lor apărare antiaeriană cea mai performantă din lume, în niciun caz patrioții ucraineni, a doborât și primul, și cel de-al doilea avion de spionaj rus A-50 deasupra Mării Azov? De ce preferă ei să-i prezinte pe artileriștii lor tâmpiți, imbecili sau pur și simplu turmentați, călcând a doua oară pe aceeași greblă, decât să-i recunoască pe frații lor ucraineni inventivi, perseverenți și curajoși? E o enigmă pe care doar Putin o poate explica.

Al vostru antropocentrist, antropilor, Ion Buraga