Summitul NATO de la Ankara: articolul 5 reconfirmat, Rusia declarată agresor pe termen lung, Ucraina și Iran menționate, flancul estic ignorat în declarația finală

Cristian Diaconescu a explicat ce s-a schimbat la nivelul NATO după summitul de la Ankara și care sunt principalele mesaje transmise prin declarația finală adoptată la finalul reuniunii.

Fostul ministru de Externe a vorbit despre concluziile summitului NATO de la Ankara și a arătat că această reuniune a marcat depășirea tensiunilor din relația transatlantică, dar și reafirmarea unității în cadrul Alianței Nord-Atlantice.

Potrivit acestuia, declarația finală reconfirmă caracterul „de neclintit” al Articolului 5, definește Rusia drept o amenințare și un agresor pe termen lung și include, în premieră, o referire explicită la Ucraina.

Documentul subliniază, de asemenea, că Iranul nu trebuie să dețină armă nucleară și nu are dreptul să blocheze Strâmtoarea Ormuz. Cristian Diaconescu a remarcat că flancul estic nu este menționat în textul final al declarației.

Întrebarea adresată a fost clară: „Ce s-a schimbat la nivelul NATO după summitul de la Ankara?”, a întrebat jurnalistul Răzvan Dumitrescu.

„În primul rând, s-a depășit un moment extrem de complicat generat de tensiuni în relația transatlantică și este meritul tuturor statelor din alianță. Președintele Statelor Unite, în comunicarea de presă după închiderea ședințelor alianței, a rostit de patru ori cuvântul „unitate”.

Deci tot ceea ce a reprezentat o retorică complicată înainte, la care privea cu foarte mare atenție, preocupare și bucurie Moscova, a fost infirmat. Dar a fost o singură declarație pe o pagină în care s-a decis faptul că în continuare Articolul 5 este „de neclintit” în ceea ce privește solidaritatea, Rusia este un agresor pe termen lung și asta a fost stipulată în declarație.

Pentru prima oară apare Ucraina în declarație, repet, doar pe o singură pagină, referențialul la faptul că Iranul nu trebuie să aibă armă nucleară și în egală măsură nu are dreptul să blocheze Strâmtoarea Ormuz. Ca și o constatare personală, lipsește flancul estic din declarație”, a spus Cristian Diaconescu.

Cristian Diaconescu a precizat că declarația finală a fost negociată anterior summitului, la nivel de ambasadori, iar temele incluse au fost stabilite în urma acordului tuturor statelor membre, prin proceduri specifice Alianței.

„Lipsește flancul estic? Dar de ce oare lipsește?”, a insistat jurnalistul Răzvan Dumitrescu.

„Probabil că, așa cum se spune, n-a mai fost timp. O astfel de declarație se negociază înaintea summitului. Se negociază la nivel de ambasador, se introduce în silence procedure, adică cine nu contrazice înseamnă că acceptă textul.

A fost o negociere cu toate statele membre înainte de a ajunge liderii la Ankara. În acea negociere acestea au fost temele esențiale”, a explicat Cristian Diaconescu.

El a arătat că statele NATO își consolidează cooperarea prin parteneriate, structuri regionale și acorduri de apărare, pentru a putea reacționa rapid în fața unei eventuale amenințări venite din est.

Potrivit lui, orice test al solidarității NATO s-ar produce, cel mai probabil, pe flancul estic, având în vedere proximitatea geografică față de Federația Rusă.

„Noi tot timpul, și e firesc, pomenim de flancul estic. Noi ne descriem ca element strategic pe flancul estic, la Marea Neagră. Așa ne vedem noi și nu ne văd neapărat și aliații așa?”, a întrebat jurnalistul Răzvan Dumitrescu.

„Ba da, numai că, aici, în această perioadă, gândirea urmată de efortul național sunt elementele fundamentale. Pe de o parte, pentru a contracara amenințările din est, dar, pe de altă parte, pentru a genera acea solidaritate instantanee.

State membre NATO formează Consiliul Nordic, formează Forța Expediționară Comună (Joint Expeditionary Force) - este o structură de cooperare condusă de Marea Britanie cuprinzând state europene membre NATO. În al treilea rând, acorduri bilaterale defensive între state NATO, semnale transmise privind sprijinul nuclear din partea Franței la care s-au asociat 11 alte state. De curând, s-a stabilit un parteneriat între Statele Unite, Polonia, la care s-au asociat Germania, Suedia și Țările de Jos. Toate acestea sunt state NATO.

Ce doresc? Dincolo de întărirea solidarității în Alianța Nord-Atlantică: operaționalizarea reacției rapide. Cam toată lumea știe că un eventual angajament din partea Federației Ruse ar presupune testarea solidarității. Unde s-ar întâmpla acest lucru? Pe flancul estic, evident, pentru că proximitatea generează o varietate de măsuri și de decizii, cum de altfel se și vede.

Eu unul vă spun sincer, nu cred în această explicație: „Accidental a pătruns...”. În momentul în care execută o acțiune militară la 30 de km de zona Alianței Nord-Atlantice, eu sunt sigur că decidentul din Federația Rusă știe în legătură cu un eventual accident. Haideți să fim raționali!”, a spus Cristian Diaconescu la emisiunea „Ce se întâmplă?”, difuzată de DCNews și DCNewsTV.