STUDII // Ce EFECTE are zahărul asupra creierului tău

Deși zahărul este o plăcere a vieții pe care majoritatea oamenilor și-o permit, el îți afectează creierul și suporți consecințe.

Dulciurile fac parte din viața oamenilor și, deși se știu atât de multe despre efectele negative asupra organismului și activității noastre, mai nimeni nu le ia în serios. Pofta de dulce se manifestă cel mai adesea după-amiază, când creierul tău începe să transmită semnale că trebuie să mănânci. Partea proastă e că mulți se lasă conduși de pofte, nu și de necesități.

Pentru a-și satisface pofta, creierul activează un șir de neuroni, care pompează dopamină chimică. Dintr-o dată simți nevoia unei ciocolate sau a unui produs de patiserie. Dacă te lași condus de poftă, creierul pompează alte substanțe chimice, ca beta-endorfina, care generează un sentiment de plăcere. Cu alte cuvinte, creierul îți mulțumește.

Dr. Zane Andrews, cercetător la Universitatea Monash, care studiază modul în care creierul este implicat direct în dieta noastră, spune că dacă te lași condus adesea de pofte, trebuie să mănânci mai multe astfel de alimente, ca să-ți satisfaci aceeași poftă. Cu alte cuvinte, devii dependent.

Cea care se opune acestui obicei și care te poate face să reziști tentației este voința. Această capacitate de a te opri atunci când trebuie reiese dintr-o rețea de neuroni, circuite neuronale inhibatoare. Astfel de circuite apar peste tot în creier, dar sunt concentrate în special în părțile implicate în luarea deciziilor și controlul impulsurilor. Voința este un fel de frână a creierului.

În cazul în care descoperi că nu poți rezista, nu ești singurul. Partea bună, ai putea spune, e că poți da vina pe zahăr. Reichelt a realizat un studiu cu ajutorul șobolanilor, care a arătat că dietele bazate pe un conținut ridicat de zahăr pot schimba luarea deciziilor și capacitatea de a-ți controla comportamentul.

Zahărul îți afectează amintirile

Astfel, studiul arată că șobolanii hrăniți pe bază de zahăr pierd o parte din neuronii voinței. Chiar și așa, o mare parte din cercetarea sa nu a fost încă testată pe oameni. Într-un alt studiu realizat anul trecut, s-a cerut unui grup de voluntari să evalueze cât de mult voiau să mănânce zahăr atunci când le era foame, comparativ cu momentele în care erau sătuli.

Ei au descoperit că voluntarii care aveau o dietă bogată în grăsimi și zahăr aveau tendința de a lua gustări chiar dacă nu le era foame. Oamenii de știință sugerează că o dietă bogată în zahăr și grăsimi a afectat, de fapt, capacitatea creierului de a bloca poftele alimentare. Chiar dacă reușești să-ți antrenezi voința și să opui rezistență tentațiilor, senzația nu va dispărea și tot vei visa.

Alte dovezi susțin că dietele cu un conținut ridicat în zahăr și grăsimi acționează asemănător în creier, ca tutunul, alcoolul sau alte substanțe care dau dependență fizică. Astfel, zahărul schimbă creierul în același fel în care o face alcoolul sau nicotina, ceea ce marchează o dependență.

Alți cercetători se concentrează pe o regiune în formă de potcoavă din mijlocul creierului, numit hipocampus. Regiunea este responsabilă pentru formarea memoriei, în special. Astfel, ca acest lucru să meargă ca la carte este nevoie să construim continuu neuroni sau să-i reluăm pe cei existenți. O altă parte proastă este că hipocampusul este vulnerabil la zahăr.

La animale, cercetarea este clară: zahărul dăunează capacității de a construi amintiri. Efectele se întind până la oameni, pentru că profesorul Richard Stevenson a confirmat acest lucru printr-un alt studiu.

Ce să faci ca zahărul să nu-ți afecteze creierul?

După spusele medicilor și ale cercetătorilor, în afară de a mânca mai puțin, nu prea multe. Pentru a-ți trata dependența de zahăr, profesorul Selena Bartlett sugerează exerciții de meditație, ca să-ți antrenezi voința.

Pentru a trata puterile de dependența de zahăr, profesorul Selena Bartlett sugerează exerciții de meditație pentru a construi focalizarea și voința. Omega-3, grăsimile care conțin ulei de pește, au arătat potențiale efecte neuro-protectoare în unele studii, plus capacitatea de a susține funcția hipocampală.

Dar, cu toate acestea, singurele „pilule magice” sunt exercițiile fizice.

Sursa: playtech.ro