Ștefan cel Mare face propagandă electorală

Trustia, elegii politikoase!

Redacția noastră a intrat în posesia unei înregistrări fantasmagorice a cărei sursă nu o putem divulga din motive deontologice lesne de înțeles pentru inițiați. O dăm publicității cu convingerea fermă că originea sursei contează cel mai puțin în cazul dat. Prima voce e a unui cetățean conștiincios-alarmat, revoltat pe alocuri, iar cea de a doua e a unui cetățean răbdător, tolerant, care construiește la maturitate capitalismul cu aceeași abnegație calculată cu care a construit în tinerețe comunismul.

-Alo? Spitalul de psihiatrie Costiujeni?

-Da.

-Un cetățean roșu la față e bun de legat, se compară cu Ștefan cel Mare, în centrul Chișinăului, nu departe de monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Pe scările Teatrului de Operă!

-Ei și ce? La noi îi democrație. Poți să te compari cu cine vrei. Măcar și cu Angela Merkel. Ori cu Trump, ori cu Napoleon, ori cu Putin…

-Un pârcălab de Lăpușna nu se poate compara cu domnul Țării Moldovei! Și mai și minte cu nerușinare!

-Toată lumea minte câte oleacă. Nu e patologie. Sau, mai bine zis, e o patologie neglijabilă.

-Eu nu mint!

-Uneori e mai bine să minți, vă recomand ca medic. Vorba dulce mult aduce, spun marinarii cu experiență.

-El are neobrăzarea să afirme că lui i-i mai greu decât i-a fost lui Ștefan cel Mare, zice că nu-i poate trage în țeapă pe deputați, precum Ștefan cel Mare pe boierii trădători….

-Și nu-i adevărat?

-Sigur că nu. O picătură de Noviciok e suficientă pentru întreaga componență a Parlamentului... Acum el amenință că va da cuiva la bot. Lumea râde în hohote.

-Îl cheamă cumva Dodon?

-Exact.

-Îl cunoaștem, e megaloman, dar e inofensiv, domnule. Dacă strigi cumva la el, se ascunde sub poala ambasadorului rus…

-Zice că domnitorul nostru prietenea și cu estul și cu vestul, adică ducea o politică externă echilibrată. Iarăși nu e adevărat. Când a fost nevoie, Ștefan cel Mare a luptat și cu ungurii la vest, și cu tătarii la est, și cu leșii la nord, și cu turcii la sud. Dar nu cu toții odată, ci pe rând, că nu era nebun. Iar când au fost aproape de sfârşitul său, chemat-au vlădicii şi toţi sfetnicii săi, boierii cei mari şi alţi toţi câţi s-au prilejuit, arătându-le cum nu vor putea ţine ţara cum o au ţinut-o el, ci socotind din toţi mai puternic pe turc şi mai înţelept, au dat învăţătură să se închine turcilor. Nota bene: turcilor, nu rușilor, ca acest impostor.

-Am impresia că Dumneavoastră faceți propagandă electorală în favoarea Maiei Sandu. Sunteți cumva Ștefan cel Mare de știți ce a spus aproape de sfârșitul său?

-Sunt cronicar, m-am documentat.

-Și cum vă numiți, domnule cronicar. Cu cine am onoarea?

-Mă numesc Grigore Ureche, doctore. Legați-l pe Dodon, altfel vă bag în letopiseț.

Pentru conformitate: Frosi Buraga