De ce nu e nevoie să treacă Lars Von Trier Prutul

Antidot // Aceeași mână de isterici își imaginează că, după duminica de 2 februarie, când vor stabili „care trebuie să fie vectorul politicii externe a Republicii Moldova”, se vor trezi în altă țară. Pe naiba!

În România, jumătate de ţară luptă cu nămeţii, iar jumătate (din Internetul de peste Prut, cel puţin) se cruceşte de decizia Comisiei de rating a Centrului Naţional de Cinematografie care, deşi numără printre membrii săi şi un fost (fostă) „iepuraş Playboy” (cine ştie - ştie…), ainterzis proiectarea părții a doua a filmului „Nymphomaniac”, al regizorului danez Lars Von Trier, în sălile de cinema din țară. Spiritele nu s-ar fi aprins, poate, cu atâta putere, dacă prima parte a scandaloasei pelicule nu ar fi rulat deja în cinematografe, în liniște și pace, încă din 17 ianuarie, intrarea fiind interzisă doar minorilor.

În Moldova, pericolul lui Lars Von Triernu ne paște - îmi poate da cineva un titlu de producție cinematografică de ultimă oră care a provocat polemici, dar și cozi „cinefile” în toată lumea, din alte raționamente decât comerciale, și care a ajuns și pe la Chișinău? Bineînțeles că excepția nu poate fi exclusă în totalitate, deși, pentru a vedea partea a doua dintr-un film, e logic s-o fi văzut și pe prima… Excepția ar putea totuși deriva din faptul că patronul puținelor săli de cinema frecventate din țara asta e un antieuropean convins.

Avem suficient antieuropenism autohton

Respectiv, chiar dacă nu-l prea respectă, ba chiar deloc, pe regizorul care - cu sau fără scandalurile pe care le-a generat de-a lungul carierei, cu sau fără Palmierele de Aur adjudecate și, în definitiv, cu sau fără „Nymphomaniac” - și-a revendicat demult un loc de cinste în istoria cinematografiei mondiale, ar putea profita de turbulențele provocate de ultima sa peliculă și… s-o difuzeze. Pentru a arăta cât de putred e totul în „Europa ceea a voastră”!

Dar se pare că tradiția pieței rusești de distribuție, prin a cărei filieră vin mai toate filmele proiectate la pretinsele „patrii moldovenești” (care de mult nu mai sunt „patrii”) - și care piață și tradiție, la limita dintre cultură și cenzură, spun că oamenii trebuie să vadă doar „ceea ce trebuie” - va prevala asupra antieuropenismului lui Victor Șelin. Din care cauză, „Nymphomaniac”-a rebelului danez Lars Von Trier nu va trece nici Nistrul, nici Prutul de această dată. Și de ce ar face-o, de fapt, când avem suficient antieuropenism autohton?

Și este atât de mult încât, ca în poveștile de dragoste eșuate, nu faci decât să privești descumpănit în jur și să te întrebi unde ai greșit? Unde a fost - dacă a fost - acel moment de cotitură în care se putea „așa”, dar se putea și „altfel”? Așa cum s-a putut, și, iată, se mai poate în continuare, „altfel”, în Ucraina.

Independența lor și… a noastră

În Ucraina unde, în această săptămână, Rada Supremă a anulat o parte din legile represive, votate la 16 ianuarie, l-a demis pe prim-ministru și a anunţat o amnistie pentru sutele de protestatari reţinuţi cu brutalitate, în ultimele săptămâni, de către organele de forţă. Nu fără a condiţiona însă acest lucru cu eliberarea clădirilor guvernamentale din Kiev și din alte orașe ale țării, pe care contestatarii actualei Puteri le folosesc în calitate de adăposturi, de centre de coordonare sau de spitale improvizate. S-ar părea că este o ofertă generoasă, dar vecinii noștri din Est nu cred deloc la fel. Dimpotrivă, ei cer o amnistie necondiţionată şi demisia preşedintelui Victor Ianukovici. Și o fac pe un ger mult mai năprasnic decât cel de la noi. Căci așa înțeleg ucrainenii să-și apere libertatea. Și acesta este războiul lor de independență, de fapt...

În Moldova, parcă tot s-ar pune de un război de independență, doar că, așa originali și „autentici” cum ne vrem mereu, unul pe… invers, care să ne readucă la statutul de vasali ai unui alt stat. Și iată că în sudul acestei minuscule Republica Moldova o mână de isterici îl înjură pe un comisar european care vine să le arate pe viu că „dracul” integrării nu e chiar atât de negru, precum îl prezintă comisarii roșii, și că un ceh - căci din Republica Cehă provine Štefan Füle - la micul dejun preferă altceva, decât un găgăuz.

Aceeași mână de isterici își imaginează că, după duminica de 2 februarie, când vor stabili „care trebuie să fie vectorul politicii externe a Republicii Moldova”, se vor trezi în altă țară. Pe naiba! Tot acolo, în aceeași balegă se vor trezi! Și dacă nu vor pune mâna pe lopată, să curețe, va continua să pută. Știu, acum e alb și frumos, dar șuvoaiele de primăvara nu cruță pe nimeni.