Monumentele de arhitectură, în RUINE: „Riscăm să vedem monumentele de arhitectură doar în imagini de arhivă”

De la independența R. Moldova și până acum patru ani, nimeni nu a făcut vreo evaluare a monumentelor de arhitectură din țară. E catastrofal ce se întâmplă, spun specialiștii în domeniu. Banii alocați de stat pentru restaurarea acestora ajung doar pentru a le da cu var. Dacă lucrurile nu se vor mișca din loc, riscăm să vedem monumentele de arhitectură doar în imagini de arhivă. Ziarul NAȚIONAL i-a solicitat un interviu directorului Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor, Ion Ştefăniţă, care propune o soluție pentru salvarea patrimoniului.

Dle Ștefăniță, în ce stare se află monumentele de arhitectură din R. Moldova astăzi?

Prima evaluare a monumentelor de arhitectură a fost făcută abia în anul 2010, după ce și-a început activitatea Agenția de inspectare și restaurare a monumentelor. Constatarea a fost că situația este catastrofală. Circa 80 la sută din monumentele cu valoare istorică și arhitecturală se află într-o stare avansată de degradare. Multe dintre ele sunt ruine adevărate. Să luăm, spre exemplu, Conacul din satul Rediul Mare, raionul Dondușeni, a cărui situație este deplorabilă. În aceeași stare se află și vila „Mândâc” cu parc din satul Livădeni, raionul Dondușeni. Situația este dezastruoasă și la Conacul cu parc al lui Cantacuzino din satul Poiana, raionul Edineț, loc unde Emil Loteanu a filmat „Lăutarii”. În Conacul din satul Răspopeni, raionul Șoldănești, bate vântul, conacul familiei Ciolac-Malski din satul Bahmut, raionul Călărași, este în ruine. Nu zic, s-a făcut câte ceva în acești patru ani, dar este prea puțin.

Zilele trecute v-ați arătat indignat de bugetul alocat în acest an pentru restaurarea monumentelor din R. Moldova și ați menționat că „nici în 100 de ani nu soluționăm problema”. De câți bani am avea nevoie pentru a restabili și menține starea monumentelor de arhitectură?

Vreau să deschid unele paranteze. Pentru prima dată, prin agențiile de dezvoltare regională au fost identificate finanțări pentru conservarea și restaurarea unor monumente de arhitectură. Jos pălăria pentru această inițiativă! Dar sunt nemulțumit de faptul că Ministerul Culturii are nevoie de o mai mare finanțare în ce privește conservarea și restaurarea monumentelor. Acum nu avem un alineat, un capitol privind finanțele în care să fie scris cuvântul „restaurare”. Noi avem investiții capitale în construcții care sunt gestionate de o singură persoană din cadrul Direcției patrimoniu. Și opt milioane de lei pentru restaurarea monumentelor. În total au fost alocate 13 milioane de lei, dar este mult prea puțin, ținând cont de situația pe care am constatat-o. Ritmul de distrugere prin inacțiune este mult mai mare. Și atunci când alocăm bani pentru restaurarea a doar patru monumente, restul rămânând așa, clar că este riscul să le pierdem pe celelalte. Azi le vedem, mâine – nu! O să le vedem doar în imaginile de arhivă și în memoria noastră.

De ce nu sunt alocați mai mulți bani pentru restaurarea patrimoniului? Nu sunt bani?

Bani sunt, voință să fie. La noi, voință este numai în campania electorală. Mai toate partidele au organizat conferințe de presă în fața unor monumente de arhitectură și și-au luat angajamentul de a le proteja. Același lucru l-a făcut și edilul capitalei, Dorin Chirtoacă. Cât s-a investit până acum în infrastructura turistică din zona istorică a Chișinăului? Eu nu am văzut nimic! Care este bugetul municipalității pentru monumentele de arhitectură? Veți vedea că răspunsul este zero. Neglijență și indiferență. Dacă ar fi o luare de atitudine, și bani s-ar găsi. Imaginea R. Moldova s-ar schimba, iar astfel vom avea și mai mulți turiști.

Pentru o anexă la Curtea de Apel Chișinău s-au găsit bani? S-au găsit. Și, iată, poftim, 31 de milioane de lei vor fi cheltuite. Pentru Ambasada R. Moldova din Turcia tot s-au găsit bani, la fel ca și pentru cea din Belarus. Eu nu spun că acestea nu trebuie, dar vorbesc de importanță, pentru că patrimoniul cultural este imaginea țării. Și noi dacă vrem să ne punem în rând cu UE, să ne creăm imagine, ca să avem cu ce ieși în lume.

Câte monumente de arhitectură au fost demolate până în prezent? Aveți vreo statistică?

De la independența R. Moldova și până în prezent avem în jur de 90 de monumente demolate.

Autorizațiile de desființare sunt eliberate doar cu un aviz al Ministerului Culturii ori al Consiliului Național al Monumentelor Culturii. Deci, totul a fost coordonat?

Demolările pe care le-am documentat au arătat că, de cele mai dese ori, acestea au fost efectuate și cu aportul unor funcționari din cadrul primăriei, dar și de la Ministerul Culturii. Ultimii nu mai lucrează deja, au fost eliberați din funcție.

A fost pedepsit vreodată cineva pentru că a permis dispariția sau mutilarea unui monument de arhitectură?

Nu avem un precedent în R. Moldova când cel care a demolat ori mutilat un monument să fie tras la răspundere penală. Nu de asta că nu avem cazuri, avem sute de cazuri. R. Moldova, dacă și-a fixat vectorul UE, trebuie să treacă și la reforme, asta ar însemna și aplicarea legii în practică. Pe moment, la noi legea rămâne undeva pe masă, sub masă, dar nu este aplicată. Ca să atingem acest scop comun, este nevoie să fie o comunicare, o colaborare între toți actorii din domeniu, pentru că protejarea patrimoniului este un mecanism. Și acest mecanism va funcționa când se urmărește același scop - protejarea și punerea în valoare a acestui patrimoniu. La sutele de sesizări făcute, avem doar un câștig de cauză. Nu a fost nimeni însă pedepsit, e vorba doar de sistarea unei construcții.

Dle Ștefăniță, în calitate de șef al Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor, ce soluții aveți pentru salvarea patrimoniului cultural al R. Moldova?

O soluție ar fi un parteneriat public-privat. Eu aș porni de la un mecanism așa cum l-am văzut la colegii din Azerbaidjan, Belgia, Ucraina, Georgia. O parte dă statul, iar altă parte – proprietarul. Cel care gestionează imobilul are obligația să păstreze toate elementele arhitecturale. Agenția noastră ar putea să susțină elaborarea documentației de proiect, coordonarea, avizarea, știm că toate acestea uneori se ridică la sume destul de mari, dar agentul economic să suporte cheltuielile de renovare, cu contract de concesiune pe 49 de ani, 99 de ani. Statul oricum nu are finanțe să pună în valoare imediată această arhitectură din ruine. În zece ani, am schimba imaginea R. Moldova. Este necesar ca societatea să conștientizeze valoarea monumentelor de arhitectură.

Vă mulțumim pentru interviu!