Șase suflete, în câțiva metri pătrați

poza simbol

ÎNGHESUIALĂ // A vândut casa să-și crească cei patru copii, iar acum stau toți cu chirie într-o garsonieră de doar câțiva metri pătrați

O cămăruță mică, ticsită cu trei paturi și câteva haine, în mare parte și acelea date de vecini și oameni de bună-credință. Așa își duce viața o familie din satul Colonița, suburbie a capitalei, nevoită să se înghesuie într-o odăiță care și aceea nu este a lor, dar luată cu chirie.

A vândut casa să-și crească copiii

Acum câțiva ani, părăsită de soț și rămasă cu patru copii în brațe și fără un serviciu stabil, Natalia Griza a decis să-și vândă casa, iar cu banii obținuți – să-și crească mai departe copiii. Au închiriat o garsonieră într-un cămin și părea că se vor descurca. Grijile și nevoile care au urmat au dus-o însă pe mama copiilor în patima beției. Banii au fost cheltuiți repede, iar copiii… rămași în stradă. ,,Ne-a fost foarte greu. Suntem patru copii – două surori și doi frați. Eram mici, nu puteam să mergem undeva să câștigăm vreo bucățică de pâine ca să ne hrănim. De îmbrăcat, purtam ce ne dădeau oamenii cu suflet mare. Ne mai dădeau să mâncăm câte ceva și vecinii, dar când au aflat că mama consumă alcool, se fereau deja de noi. La școală - când ne duceam, când nu. Mama nu ne obliga”, își amintește Irina, fiica mai mare a familiei Griza.

Apare și tatăl

Așa au trăit câțiva ani. Între timp, Irina s-a căsătorit și a adus pe lume un copilaș, iar alți doi frați au venit la Chișinău la muncă. Acasă rămăsese doar mama, un frate de-al tinerei, soțul, copilașul și ea. ,,Trăiam toți cinci în odăiță. Nu am avut unde să mă duc cu familia mea și nici bani pentru a lua cu chirie un alt apartament nu aveam. Zic, o să-mi cresc puțin copilașul, îl dau la grădiniță și mă voi angaja undeva la serviciu ca să ne putem întreține. Aici, și pe mama o mai stăpâneam să nu se apuce de băut. E totuși mama mea și îmi este milă de ea”, ne spune plângând Irina.

Într-una din zile, a apărut și tatăl lor. Li se părea atunci că a venit scăparea, îi va ajuta, își vor procura din nou o căsuță și vor trăi în pace și bună înțelegere, dar nu a fost să fie.

L-au primit cu sufletul deschis, dar…

,,L-am primit înapoi în familie cu sufletul deschis, deși anterior ne abandonase. A mers la muncă în Federația Rusă și, timp de câțiva ani, nu am mai știut nimic de el. Ne-a transmis atunci cineva că el și-a găsit o altă femeie și nu se va mai întoarce acasă. De atunci și mama a început să consume alcool. Peste câțiva ani, s-a întors și noi l-am primit. Cel mai grav acum e că și el s-a alăturat companiei mamei – muncesc doar pentru a-și procura băuturi alcoolice”, ne spune cu lacrimi în ochi tânăra.

Încă un suflet în odăiță

Și cum nu avea unde trage, capul familiei Griza și-a găsit un locușor printre cele cinci suflete, înghesuite în odăiță. Nu au cum să ia cu chirie o căsuță, pentru că nu au bani, dar și localnicii care dau în chirie locuințe îi cam ocolesc. ,,Se feresc de noi, pentru că știu că părinții sunt consumatori de alcool, iar noi nu avem posibilitate să plătim pentru o încăpere cu condiții mai bune. Îmi este rușine. Eu nu am posibilitate acum să mă duc cu copilul și familia mea în altă parte. Nu am bani, pentru că stau cu copilul acasă, iar soțul mai câștigă câte puțin la ferma de lapte din localitate. Și părinții mai fac câte un ban acolo. Uite că așa adunăm cei o mie de lei pe care trebuie să-i plătim pentru chirie. Mai mult nu avem de unde”, se plânge Irina.

Își dorește o vatră a ei

Sigura dorință a tinerei acum este să aibă o locuință a ei, una în care să-și crească și educe copilul, dar și să-și primească în ospeție frații și surorile. ,,Mama cu tata nu au avut grijă de asta, dar eu nu vreau ca și copilul meu să treacă prin ce am trecut noi. Mă doare inima că nu avem unde să stăm toată familia la masă. Să ne întâlnim, să discutăm și să ne bucurăm de viață. Chiar dacă frații vin pe la noi, repede pleacă, pentru că nu au uneori nici unde se așeza. E greu să stai șase suflete într-o cămăruță. Baia și bucătăria sunt comune. Copilul trebuie să-l adorm, dar aici vin mama și tata chercheliți. Vă dați seama cum e să dormi în aceeași odaie? Nu am altă posibilitate acum, dar până în primăvară, trebuie neapărat ceva să întreprindem”, conchide tânăra mamă.