Să ne păzim buzunarele!

Trustia, elegii politikoase

Mă pregătisem să merg la concertul de cântece lirice din lumea interlopă a neadaptaților sorții din penitenciarele și alte instituții coercitive și corecționale ale Rusiei Mărețe, organizat de Hrenato Puchinbari pe gratis cu ocazia alegerilor parlamentare democratice în piața marii adunări naționale. Sunt amator de această muzică tânguitor sfâșiitoare, stoarsă de erotismul canicular, a ghinioniștilor fataliști, a romanticilor furtului din buzunare, a practicienilor crimei sentimentale și banditismului lacrimogen, a exploratorilor abisului apartamental, pe care o interpretează Ispas Mișkin, căci te face să te simți de parcă cineva ți-ar turna ceai fierbinte sau cafea amară, fără țucher, în ceașca de porțelan a destinului, în cana de aluminiu a sufletului însetat de libertatea mișcării browniene. Și când am aflat că Hrenato a anulat concertul promis, fiindcă se teme de bombe fumigene, pe care le pot folosi concurenții electorali, am rămas dezamăgit ca o pătlăgică vânătă. El nu are ce căuta în Parlament, dacă se sperie ca o căprioară forestieră. Cu tipi ca el bolșevicii nu cucereau Palatul Smolnîi și revoluția socialistă din octombrie dădea chix spre rușinea lumii progresiste. Kotovski tânăr nu l-ar fi luat în colectivul său de flibustieri profesioniști.

Acum stau și mă gândesc că posibil i s-au terminat banii de buzunar, ceea ce ar însemna că trebuie să ne păzim buzunarele noastre.

Al vostru oșloban, calocagatier, denudist, Ion Buraga