RAPORT // De ce extinderea gazoductului Iași-Ungheni este VITALĂ pentru R. Moldova

Extinderea gazoductului Iași-Ungheni spre Chișinău ar putea asigura o alternativă la gazul rusesc, dacă se implementează directivele europene din Pachetul Energetic III, se dezvoltă piaţa internă prin creşterea capacităţii cumpărătorilor de a plăti preţul de piaţă, prin eşalonarea şi plata datoriilor istorice către „Gazprom” şi prin demontarea monopolului „Moldova Gaz” pe furnizare, transport și distribuție, iar în sector vor intra actori noi, capabili să schimbe echilibrul de forţe şi interese în piaţa de gaze din Moldova. Aceasta este opinia experților de la „Expert Grup”, inserată într-un raport.

Potrivit aceleiași surse, proiectul de conectare a Chișinăului la conducta Iași-Ungheni depinde în mod esenţial de stabilizarea situaţiei politice din R. Moldova şi de voinţa fermă a decidenţilor de a duce proiectul la bun sfârşit, de aplicarea eficientă a legislației europene în energie, dar și de disponibilitatea resurselor financiare.

„Finanţarea externă, inclusiv pentru sectorul energiei, este condiţionată de calitatea guvernării și de aplicarea reformelor solicitate de partenerii externi. Lipsa garanției că R. Moldova va păstra direcţia integrării europene e un risc politic şi geopolitic major care poate afecta dialogul cu România și UE şi în sectorul energiei”, precizează autorii raportului.

De asemenea, susțin experții în domeniu, extinderea gazoductului va avea efecte pozitive doar dacă furnizorii de gaze din România pot să intre efectiv în piaţa din R. Moldova şi să concureze cu gazul rusesc furnizat prin „Moldova Gaz”.

O chestiune delicată a proiectului se referă la sustenabilitatea economică. „Deși la faza inițială a gazoductului Iași-Ungheni au predominat raționamentele politice, extinderea acestuia spre Chișinău (şi accesul la reţea către Ucraina) îi sporește viabilitatea economică. Constrângerile economice majore provin din cererea internă relativ mică; incapacitatea populației de a achita facturile pentru gazul natural consumat la un nivel corespunzător unor preţuri de piaţă, datoria SA „Moldova Gaz” față de concernul rus „Gazprom” (65% din PIB-ul moldovenesc în 2014), care o poate folosi oricând ca instrument de şantaj politic”, se mai precizează în raport.

Autorii documentului sunt de părere că investitorii externi şi creditorii internaţionali sunt reticenţi să se implice în sectorul energiei din R. Moldova din cauza instabilităţii politice, problemelor structurale din sector și poziţiei dominante a „Gazprom”.

„Toate aceste probleme au soluţii care presupun voinţă politică din partea decidenţilor moldoveni, dar ar aduce în schimb şi implicarea mai activă a UE şi a României. UE ar putea fi interesată să ofere mai mulţi bani pentru interconectare (mai ales dacă gazul ar putea fi livrat şi către Ucraina), însă doar cu garanţia că conducta va creşte realmente securitatea energetică în R. Moldova (şi Ucraina). Poate fi suplimentată finanţarea pentru extinderea gazoductului după principiul „more-for-more" din ENP, condiţionând-o de rezultate clare privind implementarea integrală și conformă a legislației care transpune normele europene, de pildă, întărirea şi independenţa reglementatorului (ANRE). România poate contribui şi ea prin transfer de know-how (de la ANRE şi Ministerul Muncii) pentru reformele dureroase care trebuie puse în aplicare, dar și prin lobby în structurile europene pentru proiectele de interconectare cu Moldova. În paralel, e necesară restructurarea sectorului energetic, liberalizarea pieții și implementarea corespunzătoare a legislației europene”, se mai precizează în raport.