Prima POARTĂ a Chișinăului

În secolul XIX, gara din Chișinău era considerată cea mai importantă clădire a orașului

Dezvoltarea rapidă a orașului Chișinău de la sfârșitul secolului al XIX-lea se datorează apariției celui mai important mijloc de transport în acele zile, și anume, cel feroviar. Trenurile au adus la Chișinău numeroși cetățeni străini care au influențat viața orașului. Printre marile personalități care au venit în acea perioadă în Moldova se numără A. Bernardazzi, C. Schmidt, baronul A. Stewart și F. Ostermann. Gara de la Chișinău a devenit, astfel, pentru mulți, poarta orașului. Până în prezent, actuala clădire a gării a suferit trei reconstrucții.

Cunoscuta gară din Chișinău a fost zidită în 1870. Până atunci, în locul gării de astăzi se afla o clădire temporară, construită din lemn, similară cu gările obișnuite din provincie. Pentru că aspectul clădirii nu era pe placul administrației orașului, arhitectul Henry Lonski a primit ordin de a proiecta o nouă clădire a gării din oraș. Astfel, clădirea nouă a fost construită spre sfârșitul anilor 1870. Ulterior, gării i-a fost atribuit statut de protecție, iar în pregătire se află un dosar pentru ca edificiul să fie inclus în Registrul de monumente protejate de stat.

Primul tren, de la Odesa

Există informații diferite cu privire la data când a ajuns primul tren în gara de la Chișinău. Unii susțin că aceasta s-a întâmplat la 15 august 1871, iar alții cred că ar fi vorba despre data de 28 august a aceluiași an. Important este că acest eveniment a avut loc în august 1871, iar primul tren a sosit de la Odesa. Acesta a fost punctul de pornire în istoria căii ferate a Basarabiei. Treptat, rețeaua de cale ferată din Basarabia a crescut, iar un număr tot mai mare de pasageri a început să folosească serviciile de cale ferată.

Castel cu trei etaje

Clădirea gării, cu trei etaje, cu turnuri pătrate, arată ca un castel din povești. În clădire au fost construite o sală de așteptare, magazine și cafenele, o sală confortabilă pentru pasagerii de prima clasă, camere mai modeste pentru persoanele de clasa a doua și a treia. Se spune că mulți orășeni preferau să se plimbe prin gară. Gara era situată la periferia orașului, iar în jurul ei era loc pustiu. Mai târziu, aici au fost ridicate case de locuit și Școala eparhială de fete. Birjarii, cu echipajele lor, lucrau pe teritoriul gării. Când trenul ajungea în gară, zona era aglomerată de aceste echipaje. Anul 1897 a fost marcat de construirea unei noi linii de cale ferată, cu scopul de a face legătura dintre gară și oraș, cu toate cartierele sale. Au existat patru linii de tracțiune, dintre care trei au avut oprirea finală la gară.

Cea mai importantă clădire din sec. XIX

În anul 1844, guvernatorul Basarabiei, contele Mihail Voronțov, a propus țarului Nicolae I un proiect de cale ferată de la Odesa la satul Parcani. Țarul a aprobat proiectul, iar mai apoi s-a decis continuarea liniei până la Chișinău. Acordul contractului a fost semnat cu baronul Ungher von Sternberg, doar că executorii au deviat puțin de la plan și au construit un pod peste Nistru, care nu a fost planificat. Construcția căii ferate era importantă pentru toată lumea, rezidenți, antreprenori, comercianți și o mare parte dintre cetățeni. Prima impresie a autorităților de la Chișinău a fost că gara reprezenta cea mai importantă clădire a orașului din secolul al XIX-lea.

Distrusă de război

Clădirea gării a avut de suferit în timpul războiului, iar în anul 1941 a fost atacată de Armata Roșie. După ce a fost parțial restaurată, în anul 1944 a fost distrusă complet în urma bombardamentelor. În 1948, gara a fost reconstruită de către arhitecții A. Șciusev și L. Ciuprin. Pentru construcție a fost utilizată piatră, iar pentru finisare - cărămidă. Printre construcțiile adiacente care au mai fost ridicate, se numără pavilionul de tramvai, ridicat lângă clădirea gării, în 1976. O nouă reconstrucție a gării a demarat la 30 iulie 2003. Atunci a fost reconstruit acoperișul deasupra pavilioanelor de plecare.

Trenul durerii și locomotiva din Polonia

Recent, în scuarul gării au fost amplasate două monumente unice. O locomotivă și monumentul în memoria victimelor deportărilor comuniste. Ultimul a fost amplasat la intrarea în aleea gării și reprezintă un tren al durerii, al suferinţei şi al morţii. Un capăt al vagonului are imaginea integră a oamenilor, iar până la sfârşit, aceştia devin componente ale trenului, mecanisme, bucăţi de metal, roţi, uşi, geamuri. Locomotiva, instalată sub podul de lângă gară, a făcut cândva legătura dintre Ungheni și satul Cornești și a operat pe această rută până în anul 1969. Locomotiva a fost fabricată în Polonia, orașul Poznan.

Ion Ștefăniță, director la Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor din R. Moldova

„Pentru noi este foarte important ca acest fond construit să fie păstrat. Gara reflectă o perioadă istorică, are toate condițiile de a avea un statut de protecție. Construcțiile sunt caracteristice stilului arhitectural al realismului socialist. Aici am în vedere nu doar clădirea gării, dar în general complexul de clădiri din jurul scuarului gării”.