Povestea RIDICHII de la Copanca

NOU // Constantin Vozian din satul Copanca, raionul Căușeni, crește ridiche albă japoneză

În jurul unei tarabe dintr-o piaţă agricolă din Căuşeni mai întotdeauna sunt oameni: unii cumpără, alţii studiază cu atenţie. Interesul este justificat, de vreme ce vânzătorul de aici este singurul din piaţă care vinde un ciudat soi de ridiche – la formă ca morcovul, dar de culoare albă.

Când am văzut-o prima dată, m-am întrebat ce-o fi asta şi cum se foloseşte. Mai apoi am cumpărat una de probă ca să înţeleg că este un deliciu, despre care merită să ştie cât mai mulţi grădinari pasionaţi din ţară.

Ridichea albă japoneză care creşte la Nistru

Fermierul cu ridichea „misterioasă” este Constantin Vozian din satul Copanca, raionul Căușeni, o frumoasă localitate cu gospodari şi tradiţii legumicole de pe Nistru, iar vegetala la care mă refer se numeşte Daikon sau ridiche albă japoneză.

„O cresc de câţiva ani în grădină. E gustoasă, se cultivă uşor şi mai câştig ceva bani. Câteodată îmi pare că aş vinde plante exotice. Portocalele în Moldova se vând ca și cartofii, fără întrebări, nu şi în cazul meu, când sunt luat la întrebări de parcă nu vând ridiche în piaţă, ci mai degrabă susţin un seminar agricol”, râde gospodarul.

Daikon (Raphanus sativud sau longipannatus) este o ridiche de dimensiuni mari, specifică Asiei de Est. Cu toate că este cunoscută mai ales sub denumirea sa japoneză, nu este originară din Japonia. În Japonia a fost adusă din Asia continentală, loc unde a fost adusă pe la 500 î.Hr., din zona Mării Mediterane. Daikon înseamnă în japoneză „rădăcină mare”.

În general, este folosită în bucătăriile influenţate de tendinţe chinezeşti sau nipone, dar şi-a găsit aprecierea şi pe mesele moldovenilor, chiar şi în cele mai simple salate.

„Există mai multe soiuri de Daikon, dar cea mai răspândită în părţile noastre este „aokubi” care are forma unui morcov mare, lung de aproape 25-30 cm, cu 7-10 cm diametru. Există şi trei forme principale ale acestei ridichi: sferică, lunguiaţă şi cilindrică. Gustul Daikonului este mai moale şi mai puţin iute decât al ridichilor mai mici şi care vine un pic dulciu. Chiar şi copiii le ronţăie cu plăcere”, spune Constantin Vozian.

Tehnologia cultivării

„Se seamănă ridichea Daikon pe la mijlocul verii. Eu, bunăoară, mă orientez după sărbătoarea Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Cum am ieşit din postul de Sânchetru, înseamnă că pot semăna ridiche. Se culege toamna târziu. Acestea cu care ies în piaţă sunt legumele cele mai mărunte, pe care le scot din pământ, rărind plantaţia. Roada de bază e mai încolo, după prima brumă, când scot nişte ridiche ca în povestea ceea”, susţine cu haz fermierul.

Potrivit gospodarului, cei care intenţionează să planteze ridiche Daikon ar fi bine să o facă pe terenuri, unde premergătoare au fost tomatele, castraveţii, ardeii, fertilizate cu gunoi de grajd în anul anterior.

„Se pregăteşte foarte bine terenul prin mărunţirea solului, altfel rădăcinile vor fi deformate sau seminţele vor răsări foarte greu sau chiar deloc. Distanţele de semănat sunt de 15 cm, iar adâncimea – de 1,5-2 cm. Lucrările de întreţinere sunt destul de simple şi puţine: răritul plantelor, plivitul buruienilor, 1-2 praşile şi 1-2 udări. Mai mult nu-i nevoie, deoarece umiditatea prea mare aduce la crăparea rădăcinilor şi stricarea lor”, a menţionat agricultorul de la Copanca.

Păstrarea peste iarnă

Ridichile se pot păstra peste iarnă în şanţuri, silozuri, pivniţe sau alte depozite la temperaturi de 0-1° C şi umiditatea de 90-95%, fără lumină, timp de 5-6 luni. Şanţurile sau silozurile se amplasează în zone neinundabile, bine adăpostite.

Pe aceste terenuri, şanţurile sau silozurile se orientează paralel cu direcţia vânturilor dominante. Acoperirea se face cu nisip sau straturi alternative de paie şi pământ cu grosimea de 25-40 cm. Ultimul strat trebuie să fie de pământ. Acest mod de păstrare este valabil şi pentru alte rădăcinoase: morcov, păstârnac, pătrunjel de rădăcină, ţelină, sfeclă.

Sfat de la Constantin Vozian

Când cumpăraţi Daikon, alegeţi ridichile care par grele la dimensiunea lor, care au coaja lucioasă şi frunzele proaspete. Ocoliţi exemplarele cu coaja umedă, pătată, zgâriată şi lovită. Daikon se poate păstra, fără frunze, timp de câteva săptămâni, dacă este ţinută într-un loc rece (poate fi şi în frigider, în sertarul destinat legumelor).

Ce ridiche semănăm în septembrie

Luna septembrie este perioada când se seamănă o altă varietate de ridiche, bine cunoscută şi apreciată în ţara noastră – ridichea de lună. Aceasta se poate semăna după mazăre, fasole, cartofi sau alte culturi ce eliberează terenul la sfârşit de vară. Semănatul se face până la sfârşitul lunii septembrie, în 2-3 etape, la 4-5 zile. Recoltarea se face la o lună-două după răsărire.

Lilia Grubîi