Petru Bogatu // Tanda-manda Andrei Năstase

Prezentul continuu

După șocul produs de furtul miliardului, am stăruit în nenumărate articole asupra nevoii de schimbare a clasei politice. Singura soluție era intrarea în cursele electorale a unor oameni noi și curați, fără vreo legătură cu cercurile oligarhice de azi și de ieri.

Revoluție confiscată înainte să se producă

Anume dorința de resetare a establishment-ului învechit în rele a adus mulțimile în Piața Marii Adunări Naționale. Se părea că începe să se producă o revoluție mentală în sânul populației care nu mai dorea să se împace cu șpaga și jaful de la nivel înalt.

Mare iluzie, mare. Foarte rapid s-a constatat că revoluția fusese confiscată încă înainte de a se produce.

De la un moment dat, lumea începu să descopere cu stupoare că mult așteptata renaștere a naturii politice este înlocuită cu un nou Cernobîl. Atâta doar că peste carcasa lui compromisă a fost ridicat un fel de perete de beton menit să inducă ideea falsă că această construcție radioactivă ar fi o cetate a luptei antioligarhice.

Pe postul de generali autoproclamați ai războiului pentru eliberarea statului din captivitate, printre oamenii de treabă, emanați de strada protestatară, și-au făcut loc niște indivizi la fel de penali sau penibili ca și cei de la putere. Tăvăliți de-a lungul ultimelor două decenii prin toate culorile spectrului politic, aceștia sunt conduși de Andrei Năstase, ex-procuror și avocat al unor foști oligarhi condamnați la ani grei de pușcărie.

Personajul cu privire de șmenar care tocmai a ratat târgul, înconjurat de câțiva veterani reciclați ai pierdutelor bătălii de altădată, după ce a propus s-o lăsăm mai moale cu ideea de integrare europeană, își dorește acum un candidat unic al întregii opoziții. Altfel spus, o aliere și cu interlopul Renato Usatîi, și cu trambonistul personal al lui Putin la Chișinău, Igor Dodon.

Sapă într-o galerie oarbă

A crede că lumea va vota aceste elucubrații provocatoare trădează o logică proletară de miner săpând într-o galerie oarbă. Cum să stârpești hoția aducând la putere alți hoți?

Ideea renunțării provizorii la integrarea europeană pentru a sfărâma chipurile cleptocrația este o cacealma ordinară. În afara modelului liberal poate exista doar un sistem politic de tip asiatic,fără justiție independentă și fără o separație a puterilor în stat.

De fapt, A. Năstase și compania ne propun să înlocuim o mimată democrație de tip occidental cu noua lor guvernare fără niciun simulacru occidental. Fără standarde justițiare europene.

Să substituim instituțiile captive cu o verticală a puterii de tipul lui Putin sau Lukașenko, iubit de Renato Usatîi, aliatul numărul 1 al Partidului „Demnitate și Adevăr”? Asta-i ca și cum a-i înlocui diabetul de tip 2 cu cancerul cerebral în faza letală. Spasibo, niet.

O momeală veninoasă

Oare ce-o fi în encefalul lui Andrei Năstase? A propune să lupți cu Plahotniuc cu mâinile lui Dodon e ca și cum SUA s-ar apuca să-l răstoarne pe președintele indezirabil al Siriei Bashar al-Assad cu mâinile teroriștilor din solda Statului Islamic.

Că Partidul „Demnitate și Adevăr” e o momeală otrăvită pentru vulgul nemulțumit am înțeles demult. Nici nu era greu în condițiile în care statura politică a liderului său n-o depășește pe cea a unui găinar de cartier care își implică propria mamă pentru a-și ascunde de fisc veniturile îndoielnice.

Mai dificil de radiografiat sunt procesele biochimice din scăfârliile guvernanților. Refuzând să se lepede de apucăturile de bișnițari ajunși, printr-un fericit concurs de împrejurări, să învârte miliarde, ei nu fac decât să încurajeze o liotă de aventurieri fără har, dar și fără scrupule, să instige lumea la acțiuni diversioniste și eminamente antinaționale.

Puterea falșilor amici ai poporului revoltat stă în slăbiciunea și ipocrizia actualilor autorități. În acest cerc vicios este posibil doar un singur soi de schimbare. A lui Tanda cu Manda.