Gavroșii în locul sfinților

Prezentul continuu

Motto: „…când un orb călăuzește pe un alt orb, ambii vor cădea în groapă” (Mat.15:14)

Îmbrânceli. Înjurături. Scuipături. Huiduieli. Încăierări. Ouă aruncate de la balcon.

Sutanele negre precum gulerele albastre

Bătaie. Cruzime. Încleștare. Isterie. Furie. Blesteme. Rețineri pentru huliganism.

Toate aceste acte de violență fizică și verbală s-au petrecut la aceeași oră în orașele Paris, Nantes, Lyon, Rennes, Marseille și Chișinău. Imagini dezagreabile surprinse în locuri diferite care se aseamănă între ele ca două picături de apă.

Într-o zi de mai 2016, Republica Moldova a fost ca Franța. Nu la fel însă de cultă și performantă, ci tot așa de brutală, grosolană, irascibilă.

În ambele state practic simultan au avut loc acțiuni vehemente care au degenerat în ciocniri virulente cu poliția. Atâta doar că în Franța au protestat gulerele albastre, iar în Republica Moldova au manifestat sutanele negre.

Cei dintâi au cerut retragerea proiectului de reformă a pieței muncii, iar cei din urmă au revendicat evacuarea din piața centrală a capitalei și, implicit, din viața societății, a homosexualilor.

Cu crucea-n sân și bolovanul în mână?

În ciuda scopurilor diferite, și plebea franceză ghidată de sindicaliști, și mulțimea ortodoxă incitată de preoți au avut foarte multe lucruri în comun. I-a legat încrâncenarea, înverșunarea, orbirea, nestăpânirea, lipsa de îngăduință, tentația de a lovi, de a intimida, de a triumfa prin forță și presiune.

Fac abstracție aici de logica luptei de clasă a salariaților. A maselor exploatate, după cum scria pe vremuiri gazeta „Pravda”, împotriva exploatatorilor.

Cu toate rezervele pe care le am față de orice bătălie revoluționară, amintesc totuși că, după câte se știe, bolovanul este argumentul forte al proletariatului, în niciun caz al clerului. Arma de luptă a slujitorilor bisericii în mod normal este crucea, Biblia, cuvântul Domnului, nu?

Poate că Mitropolia Chișinăului ar trebui să demareze o anchetă internă pentru a afla ce hram poartă preoții pasionați de păruieli colective? De hăituieli sadice în plină stradă?

Nu cumva l-au confundat pe Iisus Hristos cu Karl Marx? Sau poate că au înlocuit predica de pe munte care îndeamnă la iertare și iubirea aproapelui, chiar și a vrăjmașului, cu „Statul și revoluția” de Lenin, de vreme ce seamănă ură, dezbinare și vrajbă mai abitir ca Che Guevara?

Fără frică de Dumnezeu

Preoții din Chișinău care imită nu sfinții, ci gavroșii sau sanculoții comunelor rebele, au picat, poate fără să-și dea seama, din teologie în ideologie care, prin esența ei, justifică impunerea silită și fără menajamente a propriei poziții. Comportamentul lor descalificant întărește senzația de stat eșuat, de societate rătăcită, nesimțită și bolnavă în care adevărul unora este băgat pe gât altora cu bâta, prin amenințare și teroare.

Parada gay-lor s-a desfășurat cu lozinca „Fără frică”. Este cazul ca acest slogan să și-l asume și popii fundamentaliști. Trebuie, de bună seamă, să fii fără frică de Dumnezeu ca să smintești turma prin ferocitate, intoleranță și agresivitate.