De ce Mihai Ghimpu poate câştiga un butoi de vin la toamnă

Prezentul continuu

Multă lume râde de rămăşagul lui Mihai Ghimpu pe un butoi de vin că opoziţia va pierde alegerile prezidenţiale. Însă „ride bene chi ride l’ultimo”, ar zice conaţionalii noştri care lucrează în Italia.

Polobocul deşert hodorogeşte mai tare

Nu-i exclus ca anume liderul liberal să se veselească la toamnă. S-ar putea să câştige pariul şi să-i lase cu buza umflată pe cei care îi iau în băşcălie astăzi.

Este adevărat că polobocul deşert, după cum ne atenţiona şi fabulistul Donici, hodorogeşte mai tare. Şi cum lui Mihai Ghimpu gura nu-i tace, el adesea ieşind la rampă pentru a îndruga verzi şi uscate, era de aşteptat ca lumea să nu-l ia în serios.

Unde mai pui că preşedintele PL dă senzaţia că ar călca pe greblă. Acum un deceniu şi jumătate, el a mai pariat o dată pe un butoi cu vin că va intra în Parlament şi a pierdut.

Şi cum cu nişte anecdote repetate nu poţi face carieră în umor, mulţi au bănuit că polobocul revendicat ar fi cu doagele desfăcute. Însă de data aceasta gluma sa răsuflată s-ar putea să ascundă un dram de adevăr.

Teoria conspiraţiei

Una pesta alta, Mihai Ghimpu face şi o dezvăluire plină de suspans care alimentează noi teorii hazlii ale conspiraţiei neaoşe. Potrivit lui, puterea ar avea un plan tainic ce i-ar permite să-şi înfrângă adversarii în viitorul scrutin.

Că actuala guvernare şi-a făcut nişte calcule, e de la sine înţeles. Unii s-au apucat deja să le decodifice.

Subsemnatul însă nu-i nici impresionat şi nici tentat să le ghicească urzelile. Ce rost are?

Experienţele ultimilor ani demonstrează că planurile lor sunt la fel ca cele cincinale din epoca de aur a stagnării brejneviste. Cu alte cuvinte, toate sunt îndeplinite şi chiar depăşite. Numai că nu curge lapte şi miere. Doar mizerie.

Cu toate acestea, Mihai Ghimpu are o şansă mare să bea şampanie la toamnă. Dar nu în urma ofensivei intelectuale a guvernării, după cum dă de înţeles.

El s-ar putea pricopsi cu un butoi plin cu vin datorită obtuzităţii fără seamăn a opoziţiei. Şi a celei de stânga, şi a celei de dreapta. Pentru că şi una, şi alta par să fie rătăcite pe drumurile desfundate ale peregrinărilor politice, remarcându-se deocamdată doar prin suficienţă, naivitate şi diletantism.

Vinul oţetit

Pe de o parte, e optimismul exacerbat al Maiei Sandu care spune că a convenit cu Platorma DA să înainteze un candidat unic. Pe de alta, sunt echivocurile şmechere ale lui Andrei Năstase care evită să-i împărtăşească visele premonitorii fără a o contrazice făţiş.

Se creează impresia că cel din urmă o duce cu preşul pe cea dintâi. Toate acestea nu formează un cupaj normal şi delicios. Din contra.

Pe fundul butoiului electoral al opoziţiei se întrevede mult mucegai. Iată de ce vinul din el la toamnă ar putea fi puternic oţetit.

Rusofilul Renato Usatîi la braţ cu pretinşi luptători europeni cu oligarhia. Poziţia duplicitară a Partidului Popular European din Moldova. Puzderia de candidaţi mici ale unor partide microscopice ce încap toate în podul lui Plahotniuc. Atare combinaţii nu prevestesc nimic bun pentru opoziţia antisistem.

Sunt semnele unei sarcini avortate. Ale unei morţi politice anunţate.

Ș-apoi dă, Doamne, bine! Pentru că oricum ai da, cine râde la urmă, râde mai bine!