Patracale

Trustia, elegii politikoase

Mergând ieri prin piața surplusurilor agricole, am zărit o tarabă nou-nouță pe care scria cu litere gotice albastre pe fundal galben și roșu: „Patracale”. M-am apropiat curios, erau niște portocale cam cât mingea de ping-pong și un pic, doar un pic, turtite la mijloc.

„Gustați, domnule, au un gust specific, autohton, pronunțat statalist”, mă îndemnă tarabagiul, un ochelarist cu fizionomie bonomă, enigmatică, un pic portocalie, dând impresia unui cititor asiduu de romane groase. „Ingwar Zamciogu”, scria cu carioca mov pe eticheta prinsă de haina mov păstrată cu grijă câteva decenii.

„De când se fac portocale pe piciorul nostru de plai mioritic?”, am întrebat cât se poate de neutru.

„De când se spune că s-a schimbat guvernarea”, veni răspunsul. „Dar nu sunt portocale, ci patracale. Gustați, gustați fără teamă, domnule, nu sunt modificate genetic niciun pic”, insistă Ingwar.

Am gustat o felie, avea gust de fasolă edulcorată. „Are gust de fasolă edulcorată”, am constatat cu prudență adecvată.

„Exact! Sunteți esinenchian, talpă verde, domnule!”, mă lăudă el.

„Iar dumneata ești viking, teuton, vasilachian, verde-verde?”.

„Viking-răzeș! – se lăudă el. Am pus fasole băbane astă primăvară, am grădină în Valea Crucii Democratice și au ieșit patracale”.

„Patracale”? Cam enigmatică denumire, dar sună patriotic...”.

„Fiindcă de câteva zile mergem pe a patra cale, am decis în familie să le numim patracale. M-a inspirat livada „Calea lui Ilici – Путь Ильича”, de ce să nu existe și livada „A patra cale”.

„Și cât costă kilogramul?”.

„Le dau pe gratis, domnule, de pomana URSS, am visat-o flămândă, să-i fie țărâna ușoară…”.

„Bodaproste, am zis. Dar nu au cumva efecte secundare? Vă văd cam portocaliu la față”.

„Nici un efect secundar, domnule. Vă garantez! Portocaliul e de la mobil, am abonament la Orange. Dumneata văd că ai abonament la Moldcell, ești cam vânăt, cei de la Unite bat spre roșu…”

M-am uitat în jurul meu: într-adevăr, fețele oamenilor erau portocalii, roșii și vinete, puțini aveau culoarea obrajilor necompromisă, ceea ce înseamnă că a rămas puțină lume fără telefoane mobile.

Acum stau și mănânc de dimineață patracale și simt că mă cam umflă, m-a mințit Ingwar că nu au efecte secundare - fasolele, de orice culoare, sunt totuși fasole, oricum le-ai numi. Și fața mea vineție pare să emane reflexe portocalii. Dar ce să fac? Calul de dar nu se caută la dinți și ar fi păcat să le arunc… Și mă mai gândesc că viceprim-ministrul pentru integrarea europeană, Iurie Leancă, ar trebui să-și schimbe titulatura în „pentru apatracale”…

Al vostru tarabostes, genecologist, Ion Buraga