OPINIE // Dacă bucuria socialiștilor privind victoria lui Zelenski poate fi înțeleasă, cea a PAS și PDA „frizează absurdul”

Victoria lui Vladimir Zelenski în turul doi al alegerilor prezidențiale din Ucraina, în dauna lui Petro Poroșenko, a stârnit „un val de entuziasm arogant și nesăbuit în cercurile noastre politice de stânga și de dreapta”.

Și dacă „bucuria celor de stânga este ușor de înțeles – aliați convinși ai rușilor, relație pe care ei o împing deseori până la o stare de vasalitate”, socialiștii moldoveni sperând că Zelenski va avea un comportament mai conciliant decât Poroșenko în chestiunile hipersensibile precum Donbasul, Crimeea și acordurile de la Minsk, „mai greu este să-i înțelegi pe cei de dreapta”.

„Atât liderii PAS-ului, cât și cei din Platforma DA susțin că victoria lui Zelenski asupra lui Poroșenko este benefică nu doar pentru Ucraina, ci și pentru Moldova, deoarece „a fost înfrânt prietenul lui Plahotniuc – Poroșenko”. Acest mod de a cugeta și de a înțelege fenomenul politic frizează absurdul și este demn să fie introdus într-o antologie a politicianismului autist, care nu vede altceva în jur decât corupție, oligarhie și jaf. Că relațiile dintre state deseori se sutrag logicii obtuze și, deseori schizofrenice, ai „luptătorilor pentru libertate” (freedom fighters) și cavalerilor luptei cu corupția, este mai presus decât biata lor putere de înțelegere. Un stat mic precum Moldova poate să supraviețuiască într-o regiune turbulentă doar prin colaborări eficiente cu vecinii, care pot să ne ajute și prin interoperabilitate cu țările care ne respectă. Este zadarnic să te ambiționezi să exporți în Ucraina lupta cu corupția și să imporți de acolo maidanul. O asemenea politică zvăpăiată va eșua pe ambele direcții pentru că se dovedește irealistă. În plus, nu vei reuși să rezolvi problemele stringente pe care le ai cu țara vecină”, comentează analistul Corneliu Ciurea.

Potrivit comentatorului, ceea ce le scapă celor de dreapta și de stânga este că împreună cu Ucraina avem de rezolvat o suită întreagă de probleme comune.

„În primul rând, e vorba de conflictul transnistrean, văzut în strânsă legătură cu războiul din Ucraina. Asta nu înseamnă neapărat că trebuie să procedăm ca ucrainenii în Donbas, dar, având în vedere coincidența de interese, se impune necesitatea unirii eforturilor pentru atingerea unor obiective comune. Din acest punct de vedere, colaborarea dintre Kiev și Chișinău, în perioada mandatului președintelui Poroșenko, a fost de-a dreptul excepțională. Kievul a susținut fără ocolișuri cauza Chișinăului în dialogul cu Tiraspolul și cu Moscova. Mai mult, guvernarea de la Kiev a demarat pentru prima dată proiectul controlului comun pe segmentul transnistrean al frontierei, ceea ce a permis Chișinăului să-și trimită vameșii la punctele estice de intrare în țară. E vorba, în primul rând, de punctul vamal Cuciurgan-Pervomaisk, dar și de un șir de puncte comune de trecere a frontierei moldo-ucrainene în afara zonei transnistrene. Procesul de creare a punctelor comune de control la frontiera moldo-ucraineană nu este nici pe departe încheiat și avem nevoie în continuare de sprijinul părții ucrainene”, argumentează Ciurea.

Citiți continuarea articolului AICI.