OMS și Africa CDC, investigații urgente în RDC: epidemia de Ebola cu tulpina Bundibugyo se extinde într-un ritm fără precedent

OMS şi Africa CDC intenţionează să investigheze o posibilă mutaţie a virusului Ebola, în contextul extinderii rapide a epidemiei din Republica Democrată Congo (RDC), unde varianta Bundibugyo provoacă un număr tot mai mare de îmbolnăviri.

Agenţia sanitară Africa CDC şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii au anunţat că vor desfăşura împreună studii pentru a stabili dacă virusul Ebola a suferit modificări genetice care ar putea explica creşterea neobişnuită a cazurilor în RD Congo. Nivelul de severitate al acestei epidemii Bundibugyo este fără precedent, a declarat Jean Kaseya, director general al Africa CDC, în conferinţa de presă săptămânală de joi. El a explicat că vor fi lansate analize şi cercetări detaliate pentru a înţelege dacă există o mutaţie şi cum afectează aceasta transmisibilitatea şi gravitatea bolii.

Autorităţile sanitare pornesc acum de la premisa că se confruntă cu aproximativ 4.000 de cazuri, a precizat Kaseya, în condiţiile în care bilanţul oficial depăşea 3.900 de cazuri confirmate în ziua anterioară. El a subliniat că cifrele reale ar putea fi mai mari, având în vedere dificultăţile de raportare în unele regiuni afectate.

Numărul actual de îmbolnăviri este de peste opt ori mai mare decât în acelaşi interval de timp al epidemiei de Ebola din Africa Occidentală din 2014, considerată până acum cea mai severă de pe continent. Şi bilanţul deceselor este alarmant: în această perioadă, numărul victimelor este de şase ori mai ridicat, a subliniat Kaseya, ceea ce amplifică temerile legate de comportamentul noii tulpini virale.

Ebola rămâne o afecţiune extrem de gravă, cu o rată ridicată de mortalitate. Virusul se transmite prin contact fizic direct şi, în special, prin contact cu fluidele corporale ale persoanelor infectate, cum ar fi sângele, vărsăturile sau alte secreţii biologice. În lipsa unor măsuri stricte de izolare şi de protecţie, lanţurile de transmitere pot deveni foarte greu de întrerupt.

Focarul actual, cauzat de varianta Bundibugyo pentru care nu există încă un vaccin aprobat, este cel mai amplu cu care s-a confruntat vreodată această ţară africană. Autorităţile şi partenerii internaţionali mizează pe un studiu clinic pentru un nou vaccin, aflat deja în desfăşurare, ca pe una dintre puţinele speranţe de a limita impactul epidemiologic al acestei tulpini.

În 2014 şi 2015, peste 11.000 de persoane au murit în epidemia de Ebola din Africa Occidentală. A doua cea mai gravă epidemie înregistrată vreodată, produsă între 2018 şi 2020 în estul Congo, a provocat moartea a circa 2.300 de oameni. Aceste precedente arată cât de devastator poate fi virusul în absenţa unor instrumente medicale eficiente şi a unui răspuns coordonat.

Directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a sosit în Republica Democratică Congo, unde epidemia de Ebola se intensifică rapid. RDC, ţară cu peste 100 de milioane de locuitori, a declarat pe 15 mai, cu o întârziere de câteva săptămâni, cea de-a 17-a epidemie de Ebola de pe teritoriul său. Specialiştii atrag atenţia că această întârziere în recunoaşterea oficială a focarului a îngreunat intervenţia timpurie.

OMS a avertizat că epidemia "se intensifică într-un ritm excepţional" şi a cerut o consolidare urgentă a reacţiei sanitare, cu resurse suplimentare, personal medical instruit şi echipamente de protecţie. În total, autorităţile din RDC au confirmat până acum 3.874 de cazuri, dintre care 1.751 s-au soldat cu deces, de la începutul focarului.

Cea mai gravă epidemie de Ebola din RDC a ucis aproape 2.300 de oameni, din aproximativ 3.500 de bolnavi înregistraţi în perioada 2018-2020. Acest istoric apasă acum asupra sistemului sanitar congolez, care se confruntă din nou cu un val masiv de cazuri, dar cu o tulpină diferită şi fără vaccin omologat.

Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a ajuns marţi la Kinshasa, capitala RDC, unde urmează să se întâlnească cu preşedintele congolez Felix Tshisekedi. Scopul vizitei este coordonarea mai strânsă a eforturilor de răspuns şi mobilizarea sprijinului internaţional. Oficialul OMS vizitase deja la sfârşitul lunii mai provincia Ituri din nord-estul RDC, considerată epicentrul actualei epidemii, unde au fost înregistrate aproape 90% dintre cazuri.

Epidemia actuală este provocată de tulpina virală Bundibugyo, împotriva căreia nu există încă vaccinuri sau tratamente omologate. Ebola loveşte cu precădere în regiunile congoleze în care prezenţa statului este slabă, iar infrastructurile de sănătate sunt fragile. Lipsa drumurilor, a laboratoarelor bine echipate şi a personalului medical suficient complică atât diagnosticarea rapidă, cât şi izolarea cazurilor.

"Epidemia continuă să se răspândească, din păcate, într-un ritm care depăşeşte capacităţile de reacţie sanitară", a declarat marţi purtătorul de cuvânt al OMS, Tarik Jasarevic, într-o conferinţă de presă la Geneva. El a subliniat că, fără o suplimentare consistentă de resurse, eforturile actuale nu vor putea ţine pasul cu dinamica focarului.

Ebola, care se transmite prin contact direct cu fluide corporale infectate şi provoacă o formă severă de febră hemoragică, a ucis peste 15.000 de persoane în Africa în ultimele cinci decenii. Actuala epidemie s-a extins în doar două luni în cinci provincii din RDC: Ituri, Nord-Kivu, Sud-Kivu, Haute-Uele şi Tshopo, ceea ce confirmă caracterul ei deosebit de agresiv în termeni de răspândire geografică.

Pe fondul acestei situaţii, autorităţile canadiene au autorizat marţi compania farmaceutică americană Moderna să lanseze studii clinice pentru un vaccin împotriva tulpinii Bundibugyo a virusului Ebola. Vaccinul prezentat de OMS ca fiind "cel mai promiţător", rVSV Bundibugyo, va fi dezvoltat de compania Hilleman Laboratories, cu sediul în Singapore, încrecându-se să reproducă succesul platformelor utilizate anterior împotriva altor variante de Ebola.

La sfârşitul lunii iulie, un prim voluntar a primit prima doză a unui alt vaccin împotriva variantei Bundibugyo, dezvoltat de Universitatea Oxford, care foloseşte aceeaşi tehnologie ca vaccinul produs de AstraZeneca împotriva COVID-19. În paralel, mai multe iniţiative ştiinţifice încearcă să accelereze testarea unor tratamente ţintite pentru această tulpină, inclusiv antiviralele Remdesivir şi Obeldesivir, precum şi un anticorp monoclonal denumit MBP134.

Îngrijorările legate de răspândirea internaţională a virusului au determinat Statele Unite să introducă luna trecută restricţii de călătorie pentru persoanele care au vizitat recent Republica Democrată Congo. Departamentul Securităţii Interne (DHS) a interzis repatrierea cu zboruri comerciale a celor care au fost în Congo în ultimele 21 de zile de la intrarea în vigoare a noilor reguli. Conform ambasadei americane de la Kinshasa, aceştia erau obligaţi să aştepte într-o altă ţară timp de 21 de zile înainte de a reveni în SUA.

În momentul introducerii acestor măsuri, Ministerul congolez al sănătăţii raportase 2.011 cazuri de contaminare cu virusul Ebola, dintre care 754 mortale. Autorităţile din Congo monitorizează epidemia în cinci provincii, cu centrul în Ituri, în nord-est, la graniţa cu Uganda şi Sudanul de Sud, zonă unde mobilitatea populaţiei şi traversarea frecventă a frontierelor cresc riscul de transmitere transfrontalieră.

Şi în Uganda au fost raportate cazuri de Ebola, dintre care două fatale, confirmând vulnerabilitatea regiunii. Boala se transmite prin contact direct cu persoanele infectate sau cu fluidele lor biologice, ceea ce face esenţiale măsurile de izolare, de protecţie individuală şi de informare a comunităţilor locale.

Epidemia actuală este deosebit de dificil de ţinut sub control, deoarece lipseşte un vaccin specific şi nu există un tratament perfect adaptat tulpinii Bundibugyo a virusului Ebola. De la începutul lunii iulie sunt în curs teste clinice pentru două terapii antivirale, menite să reducă mortalitatea şi să prevină formele grave la persoanele expuse.

OMS a avertizat că epidemia se răspândeşte într-un ritm „fără precedent şi în zone noi” şi a cerut „o consolidare urgentă a răspunsului medical”. Organizaţia estimează că numărul real de cazuri provocate de varianta Bundibugyo ar putea fi de două până la patru ori mai mare decât cifrele oficiale, având în vedere dificultăţile de diagnostic şi subraportarea din unele comunităţi îndepărtate.

„Epidemia actuală este cea care a înregistrat cea mai rapidă evoluţie într-o singură lună dintre toate epidemiile de Ebola pe care le-am gestionat”, a avertizat responsabilul pentru operaţiunile de urgenţă din cadrul OMS, Chikwe Ihekweazu. El a insistat că fereastra de oportunitate pentru a limita focarul se îngustează repede.

Ebola este o boală rară, dar extrem de severă, provocată de un virus care infectează în mod obişnuit animalele sălbatice, în special liliecii frugivori. Focarele la oameni apar de obicei atunci când persoane manipulează sau consumă animale infectate, ceea ce permite virusului să sară bariera de specie. Odată ce infecţia se instalează în comunităţi, transmiterea interumană devine principalul motor al epidemiei.

Simptomele apar după o perioadă de incubaţie de 2–21 de zile. Debutul este brusc şi aminteşte de gripă sau de malarie: febră, dureri de cap, oboseală marcată. Pe măsură ce boala progresează, apar vărsături şi diaree, iar în cazurile severe se poate ajunge la insuficienţă de organ. Unii pacienţi, însă nu toţi, dezvoltă hemoragii interne şi externe, ceea ce complică şi mai mult tratamentul şi reanimarea.

Virusul se transmite de la o persoană la alta prin contact cu fluidele biologice infectate, cum ar fi sângele, vărsăturile, transpiraţia sau alte secreţii. În trecut, focarele de Ebola aveau dimensiuni reduse şi rămâneau limitate în zone rurale izolate. Urbanizarea accelerată şi presiunea asupra habitatelor naturale au apropiat însă populaţii tot mai numeroase de zonele în care aceste virusuri circulă în mediul animal, crescând astfel riscul de izbucnire a unor epidemii de amploare.

Focarul actual este provocat de specia rară Bundibugyo a virusului Ebola, care nu a mai fost identificată la oameni de peste un deceniu. Denumită după un district din Uganda unde a fost detectată pentru prima dată, această tulpină a generat până acum doar două focare, în anii 2007 şi 2012. Cercetătorii încearcă acum să înţeleagă dacă virusul s-a schimbat între timp sau dacă factorii de mediu şi contextul social din RDC explică expansiunea rapidă.

Un studiu anterior a arătat că varianta Bundibugyo a provocat decesul a aproximativ o treime dintre persoanele infectate, o rată de mortalitate mai mică decât cea asociată speciilor mai răspândite Zaire (aprox. 66,6%) şi Sudan (circa 48,5%). Totuşi, primele teste de sânge efectuate în zonele afectate ale RDC au ieşit negative, pentru că erau concepute să identifice speciile mai comune ale virusului, ceea ce a întârziat confirmarea focarului şi a complicat primele etape ale răspunsului epidemiologic.

În prezent nu există un vaccin aprobat special pentru specia Bundibugyo, deşi mai multe candidaţi experimentali sunt în dezvoltare şi testare. Este posibil ca vaccinul destinat speciei Zaire să ofere un anumit grad de protecţie încrucişată, însă acest lucru trebuie demonstrat riguros în studii clinice. Lipsa unei protecţii clare împotriva acestei tulpini obligă autorităţile să se bazeze în principal pe măsuri clasice de sănătate publică.

Nu există nici medicamente care să vizeze în mod specific virusul Bundibugyo, ceea ce îngreunează managementul clinic al pacienţilor. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recomandat testarea, în condiţii strict controlate de siguranţă, a antiviralului experimental obeldesivir, dezvoltat în perioada pandemiei de Covid, pentru a evalua dacă poate preveni îmbolnăvirea persoanelor care au intrat în contact cu pacienţi infectaţi cu Ebola şi dacă poate reduce gravitatea bolii în rândul celor deja contaminaţi.