Nicolae Negru // Vulnerabilitatea democrației americane

Semne diacritice

Pe 6 ianuarie, toată lumea a fost cu ochii pe Capitoliul american, unde avea loc certificarea rezultatelor alegerilor pezidențiale din 3 noiembrie 2020, un penultim episod în tradiționalul transfer de putere de la un președinte la altul, de la republicanul Donald Trump, care a pierdut alegerile, la democratul Joe Biden, care le-a câștigat. Numai că de data aceasta în procesul dezbaterilor din Congres au intervenit americanii din stradă, votanții lui Trump, nemulțumiți de rezultatele alegerilor, siguri că idolul lor a fost înșelat la numărarea voturilor.

Președintele în exercițiu nu a încercat să-i convingă de contrariul, ci, dimpotrivă, a făcut tot posibilul să incite spiritele, nerecunoscându-se învins, declarând de la bun început că „victoria zdrobitoare” i-a fost furată, îndemnându-i pe protestatari să meargă la Capitoliu, pentru a-i susține și a-i încuraja pe congresmanii republicani care îi rămăseseră loiali și declaraseră că vor contesta rezultatele scrutinului în statele-cheie. „..Niciodată nu îți vei lua țara înapoi cu lipsă de forță, trebuie să arăți putere și trebuie să fii puternic”, le-a spus Trump admiratorilor săi, adunați în centrul Washingtonului.

Pornită să-și facă dreptate, mulțimea a luat cu asalt clădirea Capitoliului și a pătruns înăuntru, fără să întâlnească prea mare rezistență din partea forțelor de ordine. Dacă nu ar fi purtat steaguri americane și nu ar fi strigat „USA, USA, USA”, puteai să crezi că violențele transmise în direct de mai toate televiziunile de pe glob au loc într-o țară cu democrație incipientă, instabilă, nu în „citadela democrației”, în emblematica instituție a celei mai puternice și mai exemplare democrații din lume.

Ce-i drept, în ultimile luni, violențele stradale din orașele americane ne-au obișnuit cu ideea că America nu mai e cea care a fost, că în societatea americană au loc mișcări tectonice de profunzime, dar puțini probabil anticipau ca scenele din stradă să se mute în Congres. Din afara SUA, unii le-au privit cu satisfacție, cu bucurie răutăcioasă, cu triumf, alții – cu îngrijorare, cu nedumerire, căci „măreția” pe care a intenționat să i-o redea Trump Americii a luat forme urâte. „America first” părea să se fi transformat în „Me first”.

Sistemul electoral american are nevoie de o „revizie” sau chiar o „resetare”, dar e, într-adevăr, ciudat să nu recunoști rezultatele legate de alegerea președintelui și să le recunoști pe cele legate de alegerea deputaților și senatorilor, în aceeași zi, în aceleași spații, administrate de aceleași persoane. E și mai neobișnuit, fiind republican, să acuzi adminisrațiile republicane ale unor state că nu au numărat corect voturile și l-au favorizat pe candidatul democrat.

Să fii șeful Executuvului, să ai la dispoziție serviciile speciale, procurorul general (care, de altfel, nu a găsit dovezi de fraudă masivă) și să te plângi că alegerile au fost falsificate e într-adevăr o manifestare de „geniu stabil”. Să pierzi zeci de procese pe motiv că nu ai prezentat dovezi de fraudă, în fața unor judecători numiți în funcție de tine însuți și să declari „nu voi ceda niciodată!” înseamnă că problema nu e în sistemul electoral, ci în faptul că te cramponezi de putere, că nu ești capabil să suporți o înfrângere și să te retragi cu demnitate.

Concentrată pe propria imagine, America lui Trump nu arată bine. Dar nu Trump a modelat-o în acest fel, el doar a profitat de împărțirea ei în două tabere ireconciliabile. Divizarea nu e de azi, ruptura se adâncește, se lărgește, se suprapune peste clivajul social, economic, educațional, care se acutizează în condițiile globalizării, ale migrației scăpate de sub control.

O bună parte din americani (ca și o bună parte de europeni) se simt ignorați, excluși, desconsiderați, li se spune că valorile lor aparțin trecutului, sunt retrograde, „incorecte”, naționaliste, discriminatorii, rasiste, iar Dumnezeul lor nu există. La rândul lor, ei desconsideră americanii, care din punctul lor de vedere, nu sunt patrioți, își pierd reperele morale, culturale și identitare. Un politician responsabil încearcă să mențină societatea în echilibru, nu să incite la ură, nu să adâncească prăpastia dintre cetățeni, în interes personal.

Democrația nu este invulnerabilă, ea nu și-a dezvoltat anticorpi împotriva demagogiei, populismului, nici măcar în America… Însă Trump a făcut o greșeală fatală, și-a tăiat creanga de sub picioare trăgând în democrația americană. Instituțiile americane au rezistat. După invadarea Capitoliului de către susținătorii săi, pe care i-a incitat la violență, certificarea rezultatelor s-a transformat într-o formalitate, cum ar fi trebuit să fie de la început. Abia joi Trump și-a dat seama de greșeală și și-a recunoscut înfrângerea. El ar putea să-și fondeze mâine propriul partid, dar a intrat deja în istorie ca un perdant.