Nicolae Negru // Vizita Maiei Sandu la Berlin: imperceptibila schimbare de perspectivă

Semne diacritice

Vizita oficială de săptămâna trecută a președintei Maia Sandu la Berlin a fost, în mod paradoxal, mai puțin comentată decât, de exemplu, cea de la Kiev sau Strasbourg. Și explicația e legată nu doar de campania electorală, ci și de o oarecare neclaritate a rolului Germaniei în destinul Republicii Moldova, în reglementarea transnistreană în primul rând.

De la eșuata înțelegere a Angelei Merkel cu Dmitri Medvedev, în 2010, la Meseberg, înțelegere care prevedea retragerea trupelor ruse de pe Nistru în schimbul accesului Moscovei la luarea deciziilor de securitate în cadrul UE, implicarea Berlinului a fost mai puțin vizibilă, concentrată pe reluarea dialogului între Chișinău și Tiraspol și a întâlnirilor în formatul 5+2.

În presă s-a strecurat informația că MAE german a sugerat în repetate rânduri autorităților Republicii Moldova să accepte federalizarea, renunțând la legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria), lege adoptată în unanimitate de Legislativ în 2005. Ceea ce denotă că Berlinul a continuat să discute cu Moscova în spatele Chișinăului.

În calitatea de ministru de Externe și președinte în exercițiu al OSCE, Frank-Walter Steinmeier, actualul președinte german, a împins Republica Moldova pe drumul „pașilor mici”, care duce spre recunoașterea de facto a regiunii transnistrene.

După crearea, în 2019, a alianței ACUM-PSRM, Steinmeir l-a telefonat pe Dodon, abordând chestiunea „reglementării politice durabile a conflictului transnistrean”. În relatarea lui Dodon, „Frank-Walter Steinmeier a menționat că, fără restabilirea bunelor relații cu Federația Rusă, acest obiectiv strategic va fi imposibil de atins” și că „modul în care a fost constituită” majoritatea parlamentară dintre forțele proeuropene și socialiști „vine să demonstreze existența unui consens internațional în cazul Republicii Moldova, atins între marile puteri internaționale”, exprimându-și optimismul în ce privește „perspectivele atingerii unui consens similar și în cazul reglementării finale a diferendului transnistrean”.

Nota bene, președintele german vorbește despre un consens „al marilor puteri”, nu și despre un consens al forțelor politice interne (la necesitatea căruia se referea recent Ambasadorul SUA Dereck J. Hogan în fața studenților de la FRIȘPA) în chestiunea transnistreană. Vedem aici o abordare similară celei din Donbas, unde soluția propusă de Steinmeier se impune din afară, cu participarea Rusiei care a declanșat războiul, presupunând modificarea Constituției ucrainene și organizarea de alegeri în „republicile populare” sub egida OSCE, înainte ca Ucraina să-și recapete controlul asupra frontierei de est.

Steinmeier îl invitase pe Dodon să efectueze o vizită oficială la Berlin după alegerile locale generale din 2019. Numai că „alianța Kozak” s-a destrămat repede, iar noul partener al PSRM nu mai inspira încredere la Berlin. E de presupus că vizita Maiei Sandu se încadrează în scenariul care îi fusese pregătit predecesorului său.

Până a deveni președintă, Maia Sandu a vorbit în termeni critici față de tactica „pașilor mici” care nu se știe încotro duc. De la un timp, însă, ea evită să se pronunțe tranșant pe tema transnistreană și retragerea trupelor ruse, pentru a nu-i supăra, probabil, pe nemți și pe ruși. La conferința de presă de după întâlnirea dintre Maia Sandu și Steinmeier, referințele la conflictul transnistrean nu au conținut detalii care să sugereze viziunea actuală a Berlinului. Dar nu avem motive să credem că s-ar fi modificat.

Chiar dacă a rămas impresionat de planurile reformatoare ale Maiei Sandu, Steinmeier nu a vorbit despre „perspectiva europeană” a Republicii Moldova, cum a făcut-o Angela Merkel în 2012, venind la Chișinău, când pe firmamentul politicii moldave se ridica o altă stea.

Această diferență aproape imperceptibilă de perspective, reflectând și natura relațiilor germano-ruse, esențializată de Nord Stream 2, poate fi fatală Republicii Moldova. E contextul adevărat, îngrijorător, al vizitei Maiei Sandu la Berlin.