Nicolae Negru // Ucrainenii pun pe fugă armata rusă venită „pentru totdeauna”

Semne diacritice

Generalii ucrainenii i-au dus de nas în mod elementar pe generalii ruși: au tot spus săptămâni la rând că vor ataca în regiunea Herson, la sud, dar au atacat cu toată forța în regiunea Harkov, la est, luând unitățile armatei ruse de acolo prin surprindere, punându-le pe fugă, așa încât le scăpărau călcâiele, lăsând în urma lor tehnică militară, armament, muniții. Au fost eliberate peste 40 de localități, până la frontiera de stat, principalele trofee ale ucrainenilor fiind orașele Kupiansk și Izium, importante noduri rutiere pe care se făcea aprovizionarea armatei ruse.

Însă nimic nu se compară cu câștigul de ordin moral, psihologic al militarilor ucraineni, cu sentimentul că au fost așteptați de populația locală și că i-au fugărit pe ocupanții care veniseră acolo „pentru totdeauna”. Unii experți militari europeni și americani consideră că această operație reflectă geniul militar al ucrainenilor și va intra în manualele de istorie a războaielor.

Kremlinul și-a pierdut inițial darul vorbirii, apoi a încercat să minimalizeze pierderea a peste 3 000 de kilometri pătrați de teritoriu ucrainean ocupat, spunând că e vorba despre o retragere planificată (fără să fie anunțați soldații și ofițerii?), pentru o regrupare în scopul apărării Donbasului. Ceva asemănător s-a spus și în primăvară, după ce trupele ruse au eșuat în efortul de a ocupa Kievul și regiunile adiacente. Ca și atunci, Lavrov a sărit cu ideea negocierilor, fiindcă cu cât mai mult vor fi amânate, cu atât mai greu se va putea ajunge la o înțelegere, a afirmat el.

Ca să înceapă negocierile, nu mai e valabilă propunerea retragerii până la linia de până la 24 februarie, a răspuns Kievul, în persoana ministrului Apărării, Oleksii Reznikov, Rusia trebuie să-și retragă trupele de pe toate teritoriile ocupate, inclusiv Crimeea. Principalii aliați ai Ucrainei acceptă această abordare și promit să o sprijine atât cât va fi necesar.

În opinia unor martori oculari, Putin care a participat de ziua Moscovei la punerea în funcție a unei roți de observație arăta nervos, deprimat. Și e firesc, veștile de pe frontul ucrainean sunt catastrofale pentru el și pentru imperiul rus. Deși a afirmat că Rusia nu a pierdut nimic începând „spețoperația” militară din Ucraina, că a câștigat din punct de vedere geopolitic, e greu de crezut că Putin e sincer, că chiar crede ceea ce spune. La Forul economic de la Vladivostok, în cadrul căruia a făcut aceste declarații, au participat doar trei șefi de state sau de guvern, ceea ce vorbește despre adevărata, nu imaginara pondere geopolitică a FR după invazia Ucrainei.

Sunt „nimic” cei cinczeci de mii de militari ruși uciși în războiul din Ucraina? Chiar dacă nu-i numărăm pe cei răniți, mutilați, în 200 de zile de război pierderea e de trei - patru ori mai mare decât a pierdut URSS în 10 ani de război în Afganistan. Nu mai mici sunt pierderile de reputație atât pentru Rusia ca țară, cât și pentru Putin, ca „lider național”.

Invadând Ucraina, Putin a vrut să-i redea Rusiei suprafața și puterea de influență a Uniunii Sovietice, dar a obținut un efect contrar: Rusia nu mai e considerată supraputere, lumea nu se mai teme de armata rusă, ci doar de sănătatea mintală a liderului de la Kremlin care zângănește arma nucleară. Neputincios, răzbunător, el amenință Europa cu frigul și bombardează cu rachete infrastructura orașelor ucrainene, omorând oameni, lăsând populația fără apă și curent electric. Unii ruși au îndrăznit să-i ceară președintelui rus demisia, alții au cerut să fie tras la răspundere și judecat pentru „trădare”. Putin e bun de legat. Dar cine să-l lege?