„Transnistrizarea” Ucrainei și „donbasizarea” Republicii Moldova

Semne diacritice

Procesul de „transnistrizare” a Donbasului ucrainean s-a întețit și chiar o ia înaintea fenomenului original. Putin a surprins toată lumea emițând un decret de recunoaștere pe teritoriul Rusiei a documentelor eliberate de autoritățile așa-ziselor republici separatiste din regiunile ucrainene Luhansk și Donețk. E vorba de pașapoarte (buletine de identitate), certificate de naștere și de căsătorie, diplomele de studii, permisele și alte documente care i se cer cetățeanului atunci când călătorește, se angajează la muncă sau își face studiile.

E o recunoaștere de facto a acestor două stătulețe create de serviciile secrete și armata Rusiei pe teritoriul ucrainean, cu prețul a peste zece mii de morți, și e motivată – cum se putea altfel? – de rațiuni umaniste, de preocuparea lui Putin pentru comoditatea și confortul populației locale. Acest gest i-a făcut invidioși pe transnistreni, care așteaptă demult un asemenea favor din partea Moscovei, organizând referendumuri de aderare la Federația Rusă, colectând semnături și adresând cereri „oficiale”.

Totuși, o fi existând o indicație secretă a lui Putin în privința documentelor transnistrene. Conform presei de la Tiraspol, autoritățile ruse recunosc certificatele de naștere și de căsătorie, permisele de conducere, diplomele de studii autentificate de așa-zisa republică moldovenească de pe Nistru. În ultima vreme însă, transnistrenii nu se pot angaja la muncă și nici studia în Rusia, decât dacă își legalizează în mod obligatoriu diplomele de studii în instituțiile Republicii Moldova, scrie dniestr.ru. Iar pașaportul (buletinul de identitate) transnistrean nu a fost recunoscut niciodată în Rusia, se plânge aceeași publicație.

Ce urmărește Moscova în Donbas și ce urmărește pe Nistru, se pune întrebarea. Să fie întâmplător faptul că Putin face acest pas „temporar” la scurt timp după ce noua administrație americană a îndemnat Rusia să restituie Crimeea Ucrainei? Se pare că, recunoscând de facto autoritățile separatiste din estul Ucrainei, Moscova vrea să ridice miza războiului din Donbas, miză pe care Kievul a reușit să o scadă în ultima vreme, refuzând concesiile și răspunzând provocărilor militare dinspre Luhansk și Donețk.

Putin nu poate face un gest similar în raport cu autoritățile separatiste de la Tiraspol, până nu-l pune la încercare pe Dodon, până nu folosește la maximum potențialul trădător al acestuia, care (potențial) se poate manifesta din plin doar după alegerile parlamentare. Deși obiectivele Rusiei în Donbas și pe Nistru sunt asemănătoare, „dinamica” reglementării transnistrene e diferită nu numai din cauza „temperaturii” conflictului, ci și a distanței, a faptului că Moscova nu mai are acces la Tiraspol, decât prin Chișinău.

Apoi, Moscova e aproape de obținerea recunoașterii de facto a Transnistriei de către Chișinău, conform unui protocol semnat anul trecut la Berlin. A mai rămas un mic efort de făcut în această direcție, cu ajutorul OSCE, UE (a Germaniei, în special), și plăcuțele de înmatriculare auto transnistrene, diplomele de studii, prefixul telefonic internațional vor fi recunoscute la nivel european.

Faptul că încercările de „transnistrizare” a Ucrainei ia alte forme nu ar trebui să ne înșele. Acțiunea Moscovei în Donbas, recunoașterea de facto a autorităților separatiste din estul Ucrainei privește și Republica Moldova. E o mișcare ce anunță o schimbare de poziție a Rusiei pe „tabla de șah” regională, o escaladare a confruntării care ne vizează în mod aproape direct, pe care o vom resimți în viitorul apropiat. „Donbasizarea” Republicii Moldova e o chestiune de timp, dacă suferă eșec Dodon și dodoniștii. Rusia a devenit mai agresivă, mai periculoasă, dacă pericolul de până acum i s-a părut cuiva de neglijat.