Tovarășii de drum: Dodon și liderii DA

Semne diacritice // Dodon nu e mai „breaz” decât cei pe care vrea el să-i dea jos, iar șansele ca el să ajungă la guvernare în urma „revoluției” inspirate și dirijate de DA sunt cele mai mari

Socialiștii cheamă societatea civilă și alte formațiuni politice să se solidarizeze într-un efort comun de răsturnare a actualei puteri oligarhice, lăsând la o parte, pentru un timp, „lupta politică și ideologică”. Marți, într-o conferință de presă, liderul PSRM, Igor Dodon, a declarat că oligarhii sunt principala piedică în calea democrației, a dezvoltării Republicii Moldova.

„Atât timp cât nu vom scăpa de ei de toţi, ţara nu se va dezvolta, ordine nu va fi. Noi nu vom putea concura în condiţii democratice, atâta timp cât la putere se află Filat, Plahotniuc, Voronin, Ghimpu. Să renunțăm pentru un timp la lupta geopolitică şi ideologică, să nu arătăm cine şi de ce culoare este. Trebuie să-i eliminăm de la putere pe Plahotniuc, Filat şi Voronin. Acesta ne este scopul. Când vom realiza acest obiectiv, ne vom putea clarifica în privinţa luptei noastre politice”, a propus liderul socialist, citat de dniestr.ru.

Ideile sale seamănă în mod evident cu cele ale liderilor Platformei Civice „Dreptate și Adevăr”, care consideră la fel că demiterea guvernării de azi este o prioritate urgentă, înainte de orice alte proiecte ideologice sau politice, cum ar fi, de exemplu, cel unionist. Fără să o recunoască, Dodon răspunde de fapt apelurilor DA, le întinde mâna sa. Suntem, așadar, martorii tradiționalului procedeu al înfrățirii „cu dracul, până treci puntea”. Proeuropenii, unioniștii sunt „draci” pentru Dodon și atitudinea e reciprocă.

Pentru o perioadă oarecare, liderii socialiști și liderii DA devin ceea ce Lenin, citat în permanență de unul dintre ei, numea „poputciki”, „tovarăși de drum”. PSRM, cu potențialul său financiar și organizatoric, alimentat de Moscova, ar fi o „achiziție” impresionantă pentru mișcarea protestatară inițiată de liderii DA, sporindu-le mult „puterea de convingere”, forța „de presiune”, care depinde de numărul de oameni adunați în centrul Chișinăului.

Pe de altă parte, este imposibil să sari în apărarea actualilor guvernanți. Ei s-au compromis iremediabil și, dacă mai dețin niște fărâme de legitimitate politico-juridică, pe cea morală au pierdut-o cu desăvârșire. Demisia este minimumul onorabil pe care îl datorează societății. Orice gest, care poate fi interpretat ca unul de susținere față de ei, poate atrage oprobriul mulțimii. Și totuși, înainte de a ne grăbi cu toții să-i dăm jos de pe piedestalul puterii, nu strică să ne gândim un pic: pe cine punem în locul lor. Emoțiile, sentimentele, inclusiv cele justițiare, nu sunt un „sfetnic” de nădejde, mai cu seamă în politică. Răzbunarea e dulce, dar nu se știe unde duce. După cum a spus Ion Druță, acum un an, „avem pe cine da jos, nu avem pe cine pune sus”.

Principiul „să-i eliminăm pe Filat, Plahotniuc și Voronin și apoi ne vom clarifica în privința luptei noastre politice”, după cum propune Dodon, nu poate fi acceptat din două motive. Primul e că Dodon nu e mai „breaz” decât cei pe care vrea el să-i dea jos, iar șansele ca el să ajungă la guvernare în urma „revoluției” inspirate și dirijate de DA sunt cele mai mari. Rusia nu va scăpa o asemenea ocazie. Și al doilea motiv e că „revoluția” nu exclude rămânerea la putere a acelorași oligarhi, care vor trage sforile din umbră, ideea că „oricine e mai bun” nu e o garanție, ci o supoziție care se poate dovedi și de această data falsă.

Ar fi bine ca platforma DA să verse mai multă lumină asupra scopurilor și strategiei sale. Să-i dăm azi jos pe unii, ca să ne clarificăm mâine pe cine punem în loc e o strategie bună pentru o revoluție, dar nu suficient de bună din unghiul de vedere al continuării cursului nostru european. Deși mult mai încet decât ne-am fi dorit, noi ne-am mișcat, orice s-ar spune, în direcția Europei și ne-am apropiat de România. Alegerile anticipate sunt o soluție pentru Dodon, în interesul Rusiei, dar nu și în interesul R. Moldova. Rusia a câștigat suficient prin comportamentul iresponsabil al oligarhilor (sau al oligarhului). Acum cineva și-ar dori să-i facă și o „revoluție” cadou.

Din punctul nostru de vedere, presiunea străzii trebuie îndreptată, pas cu pas, spre obiective concrete, fără a „umbla” prea mult la structura puterii care s-a format după alegerile din 30 noiembrie, cu condiția cooptării PL la guvernare. Reformarea și schimbarea puterii, funcție cu funcție, prin înaintarea unor revendicări concrete, este, după cum s-a mai spus, o „armă” mult mai eficientă, mai pe înțelesul puterii, decât amenințările generale.

De altfel, o revendicare a și fost atinsă, raportul „Kroll” a fost publicat. Care e următorul pas?