Tătucul Dodon, Maia Sandu și iluziile sale

Semne diacritice

Graba indecentă cu care a fost format și învestit noul Guvern creează impresia că Dodon se temea că Maia Sandu se va răzgândi și îi va accepta condițiile de formare a unei noi alianțe, renunțând la funcția de premier în favoarea altcuiva din blocul ACUM. După ce i-a folosit, el nu mai are nevoie de acumiști, prezența lor la guvernare i-ar limita libertatea de acțiune în interesele Rusiei.

Sigur, acumiștii se pot consola și chiar mândri cu realizarea lor „istorică”, cu isprava de a-l fi eliminat pe Plahotniuc de pe scena politică. Dar faptul că i-au lăsat lui Dodon toate pârghiile puterii nu ar trebui să-i îngrijoreze, e de laudă? Este Plahotniuc un rău mai mare decât răul pe care îl poate cauza marioneta lui Putin, decât federalizarea Republicii Moldova, de exemplu?

Unde se află „coordonatorul”?

Pe de altă parte, există vreo garanție că Plahotniuc a fost eliminat? Nu e cumva o iluzie? Faptul că odiosul oligarh nu se mai află la Chișinău înseamnă că el nu se mai implică în politica de pe Bâc, că nu el trage sforile în culise? Nu afirma, Andrian Candu, acum o săptămână și ceva, că PD va reveni la guvernare mai devreme decât se crede și nu s-au adeverit cuvintele sale lăudăroase mai devreme chiar decât poate credea el?

Armonia din interiorul PD și armonia în relațiile sale cu PSRM, sincronizarea perfectă a eforturilor deputaților democrați și socialiști în aceste câteva zile de după depunerea moțiunii de cenzură nu sugerează existența pe undeva a unui coordonator iscusit? Cum să nu voteze Pavel Filip Guvernul selectat de Dodon, dacă jumătate din miniștri sunt foștii săi colegi și subalterni? Politica externă „echilibrată” a noului Guvern nu amintește de tezele unui articol semnat de Vladimir Plahotniuc, cu vreo doi ani în urmă, în paginile unui ziar american?

Trezirea la realitate

Maia Sandu ar fi putut torpila această alcătuire guvernamentală din paji, din oamenii de curte ai lui Dodon. Dar nu a dorit acest lucru. De ce? Crede că va acționa mai eficient în opoziție, va reforma cum se cuvine justiția, va consolida mai bine instituțiile statului aflându-se pe baricade, nu la timona corabiei?

E ciudat că mulți dintre cei care se revoltă sau își exprimă regretul în legătură cu demiterea Guvernului ACUM, care se arată îngrijorați de concentrarea întregii puteri executive în mâinile lui Dodon trec sub tăcere faptul că nici comportamentul Maiei Sandu nu a fost ireproșabil. Ea nu s-a consultat nici cu deputații ACUM, nici cu „partenerii de dezvoltare”, înainte de a întreprinde un pas riscant, discutabil, care submina inevitabil alianța cu socialiștii.

Dar, în loc să o trezească la realitate, să-i ceară să coboare cu picioarele pe pământ, toți acumiștii s-au aliniat imediat în spatele ei, deși pe fețele unora, mai cu seamă a reprezentanților PPDA, se vedea o totală lipsă de entuziasm. Deși se pretind a reprezenta o nouă clasă politică, acumiștii se comportă în raport cu liderii lor ca și socialiștii.

De ce nu suntem pregătiți de concursuri

Maia Sandu ar fi putut să se transforme în politician și să formeze o alianță cu PD. Însă ea nu agreează rolul de politician, care e prea prozaic, solicitant, ea se vede tăind noduri gordiene, rezolvând dintr-o lovitură, ca voinicul din poveste, toate problemele statale și societale. Aplauzele o stimulează în acest rol. Talibanii „dezoligarhizării” au împins-o să meargă pe scurtătură, călcând peste lege, să anuleze rezultatele concursurilor din Parlament, Guvern, Ministerul Justiției, pentru a-i propulsa în funcții înalte pe camarazii lor de pe baricade, care nu au strălucit în fața comisiilor.

Pentru a-i justifica decizia arbitrară, heirupistă, neconstituțională, unii simpatizanți ai blocului ACUM au lansat ideea că „Republica Moldova nu e pregătită pentru concursuri”. Ce găselniță! Dar pentru reguli de circulație e pregătită sau pentru competiții sportive? Sau pentru democrație, supremația legii și statul de drept? Dacă Guvernul ACUM nu e capabil să organizeze un concurs, cum poate el să asigure funcționarea statului?

Asemănarea dintre Maia Sandu și Dodon

Displăcându-le pretențiile de tătuc ale lui Dodon, acumiștii și simpatizanții (unii lasă impresia că sunt ghidați de „cancelaria cerească”) o încurajează pe Maia Sandu să ne fie „mămucă” salvatoare. Și ea nu poate rezista dorinței „poporului”. Tot ridicând-o în slăvi pe Maia Sandu (și pe Andrei Năstase), ne-am pomenit că ei se alintă ca și Dodon, că seamănă cu el mai mult decât se deosebesc.