Nicolae Negru // Să nu fim idioți utili

Semne diacritice

Odată cu anunțarea noilor tarife la gaze, guvernarea PAS devine vulnerabilă, scutul său de simpatie populară rezistă cu greu atacurilor demagogice, populiste, răzbunătoare. Sigur, pentru orice scumpire este responsabil Guvernul și ar fi naiv să cerem de la opoziție corectitudine, mai ales că nici PAS nu și-a pus mănușile venind la putere și nu i-a repugnat demagogia și populismul, atunci când s-a aflat în opoziție. Există totuși o limită în lupta politică, aceasta trebuie să fie pașnică, în cadrul stabilit de Constituție, și nu o formă voalată de război hibrid declanșat de un stat străin.

Ce i se reproșează noii puteri în legătură cu scumpirea gazelor? Socialiștii și comuniștii - că nu a început la timp negocierile cu Rusia, că l-a supărat pe Putin, nerecunoscând ocuparea Crimeii și participând la „Platforma Crimeea”, organizată de președintele ucrainean Zelenski, că Maia Sandu și Natalia Gavrilița nu au mers personal la Moscova să negocieze cu „Gazprom”-ul pentru a cere un preț mai bun.

De pe pozițiile proeuropene și unioniste - că a cedat presiunilor ruse, semnând un contract pentru cinci ani, menținându-ne în continuare dependenți de „Gazprom”, în loc să profităm de gazoductul Iași-Chișinău pentru a diversifica sursele și a obține, în sfârșit, independența energetică. Alții consideră că Chișinăul nu a jucat suficient de bine cartea transnistreană, căci, oricum, Rusia nu i-ar fi lăsat pe separatiști fără gaze naturale.

Deși nu e garantat, e posibil că „Gazprom” ar fi redus prețul la gaze, dacă Maia Sandu nu mergea la Kiev, ci declara că Crimeea e pământ rusesc. În schimb, ea risca mult, devenind un Dodon în fustă, cu toate consecințele pe care le cunoaștem deja, punând sub semnul întrebării cele 600 de milioane de euro, promise de UE. Poate Republica Moldova ar fi câștigat pe termen scurt, pentru câteva luni, dar ar fi pierdut pe termen mediu și lung.

Partidele proeuropene au perfectă dreptate că prelungirea contractului cu „Gazprom” e regretabilă, dar în caz contrar prețurile la gaze și tarifele nu aveau cum să fie mai mici în această iarnă. Pare plauzibilă opinia că Rusia a blufat, dar nu există nicio garanție că Putin nu ar fi închis robinetul, mai ales că, înainte de a ajunge pe malul drept al Nistrului, gazoductul rus traversează malul stâng.

Așadar: dacă e să fim obiectivi, cu o probabilitate foarte mare se poate spune că niciun guvern proeuropean nu ar fi obținut un preț mai bun la gaze, decât l-a obținut Guvernul Nataliei Gavrilița. Prețul a depins nu atât de capacitatea de negociere a lui Andrei Spînu, cât de planurile obscure, de setea de răzbunare a Moscovei și conjunctura de pe piața europeană a gazelor. Cel puțin din punct de vedere moral, revolta politicienilor proeuropeni în fața noilor scumpiri ar trebui nuanțată.

Ei se compromit, se joacă cu focul atunci când își dau simbolic mâna cu socialiștii și comuniștii pentru a clătina împreună barca numită „Republica Moldova”, în speranța unei revanșe electorale în eventualele alegeri anticipate, parlamentare și prezidențiale. Iar persoanele care plaseză pe rețelele sociale chemări „revoluționare”, ornamentându-le cu sape, țăpoaie și furci, pot fi considerați fie provocatori, fie smintiți. De câte ori trebuie să mai călcăm pe aceeași greblă?!

Asta de fapt au urmărit cei care au pus în aplicare arma gazelor: să destabilizeze, să creeze haos în Republica Moldova. Să nu le dăm această satisfacție. Guvernul PAS nu e perfect, trebuie să-l criticăm, avem pentru ce, dar nu pentru prețul la gaze. Să nu ne lăsăm pradă emoțiilor și gândurilor răzbunătoare, să nu fim idioți utili.