S-a găsit un Șor și pentru Plahotniuc? Sau ce nu a fost întrebat ucigașul Vitalie Proca

Semne diacritice

Uneori, ceea ce nu se spune este nu mai puțin important decât ceea ce se spune, iar întrebările evitate de jurnalist contează nu mai puțin decât cele formulate de el. Interviul de la „Jurnal TV” cu ucigașul plătit Vitalie Proca ilustrează perfect o situație de acest fel.

Pe scurt, conținutul interviului în cauză este următorul: Plahotniuc face, prin oameni din „echipa sa”, presiuni asupra lui Proca, pentru a-l determina să mărturisească fals împotriva lui Renato Usatîi, să spună că liderul PN a comandat asasinarea (nereușită) a bancherului Gherman Gorbunțov. El cade de acord să scrie hârtia cerută, dar fiindcă îndeplinirea condițiilor promise, inclusiv transferarea unei sume mari de bani, se amână, revoltat de ceea ce i se întâmplă, temându-se pentru viața, decide să povestească secretul pe care îl ascunde timp de cinci ani de zile: că anume Plahotniuc l-a angajt să-l ucidă pe Gorbunțov.

Pentru cineva care îl urăște pe Plahotniuc „cu toate fibrele sufletului său”, considerându-l răul suprem, „mărturia cutremurătoare” a lui Proca este fără cusur, o sursă incontestabilă de adevăr, chiar o revelație care va schimba totul („nimic nu va mai fi la fel”). O minte mai „rece” sau mai „neutră” ar constata că Proca a vorbit mai concret, mai în detalii, mai convingător în prima parte și mai puțin convingător, mai mult la general, mai mult „filozofând” despre vina celui care apasă pe trăgaci și a celui care plătește omorul, încercând să atingă niște coarde sensibile, lacrimogene (lipsa de bani, ghinionul profesional, bolile de care suferă ), mai mult bazându-se pe „deducții” decât pe date reale, în cea de a doua parte, când a „dezvăluit” implicarea lui Plahotniuc.

Sare în ochi faptul că, vorbind despre întâlnirea cu Plahotniuc, Proca nu a spus și nici nu a fost întrebat unde anume și în ce împrejurări s-a întâlnit cu el, menționând doar că era „în centru” (Chișinăului?). Nu s-a precizat dacă era într-un local public sau privat (la GBC sau hotelul „Nobil”, într-un bar, restaurant sau la sediul PD?), la ce oră sau în ce parte a zilei, cu bodyguarzii de față sau în lipsa lor – detalii care ar fi făcut declarația lui verificabilă și, prin urmare, mai credibilă. De ce reportera Jurnal TV nu s-a interesat de aceste detalii importante? Din lipsă de experiență, probabil.

Dar trebuia să întrebe, căci spusele lui Proca ne prezintă un alt Plahotniuc, neglijent, riscând elementar, prostește, pe care nu îl recunoaștem în descrierea sa. De ce s-ar întâlni un deputat, vicepreședinte de Parlament, un personaj închis, hiperprudent, urmărit zi și noapte de presă, cu doi killeri, într-un local public? Din curiozitate? Nu este cu totul imposibil, dar se cer dovezi clare, care lipsesc în acest caz. Și nici măcar nu au fost solicitate. Înțeleg că interlopii se bucură în presa noastră de privilegiul unui credit sporit de încredere, dar nu nelimitat, totuși.

Deși l-a întâlnit doar o singură dată, Proca înșiră un întreg „tratat” despre comportamentul, preferințele, trecutul liderului PD, folosind și expresii pe care am avut ocazia să le citesc pe undeva. Știindu-se că bancherul îl consideră pe Usatîi interesat de omorul său (și complicele asasinului, Valeriu Halupa, de asemenea arată spre el), era cazul să se vorbească și despre chestiunea foarte importantă a motivației lui Plahotniuc. Toate acestea, mă fac să privesc cu o doză de scepticism, după George Damian, „sinceritatea” lui Proca în partea referitoare la participarea lui Plahotniuc în tentativa de lichidare a lui Gorbunțov.

Am mai aflat din interviu ce crede ucigașul ghinionist despre „încercarea Procuraturii din Republica Moldova” de a da „vina pe Renato Usatîi pentru tentativa de omor”, dar nu și despre relațiile lui cu Usatîi, pe care îl protejează prin dezvăluirea sa. Proca nu spune dacă îl cunoaște, dacă s-a întâlnit vreodată cu liderul PN, iar reportera a considerat probabil neimportante și aceste detalii. Și Val Butnaru, vorbind din studio cu Renato Usatîi, după interviul cu Proca, nu s-a interesat dacă acești doi se cunosc.

Interviul în cauză pare să fie lovitura de răspuns a lui Renato Usatîi aplicată lui Plahotniuc (dar, indirect, și celora care sprijină actuala guvernare, adică Bucureștiului și Washingtonului). Deducem de aici că Renato Usatîi nu e un simplu organizator de concerte, un bogat și răsfățat aventurier politic, cum putea să pară până mai ieri, până la apariția lui Proca la Jurnal TV. „Potențialul” său e mult mai mare. (Într-o discuție pe Skype cu avocatul Ana Ursachi, Usatîi se laudă că are oamenii săi în SIS și, dacă i se dă un număr de telefon, poate afla dacă acesta e ascultat sau nu.) Și faptul că, după cinci ani de frământări, interlopul Proca, deprins să ucidă la comandă, pentru bani, a mizat definitiv pe Usatîi, spune multe.
Nota bene: el scrisese hârtia împotriva lui Renato Usatîi, apoi, brusc, a decis, din teama față de Plahotniuc, să-l „trădeze”.

Nu se știe deocamdată cum au contribuit „autoritățile române” la obținerea acestui interviu, dar din prima întrebare se poate deduce că inițiativa a venit din partea lui Proca. Nu orice ucigaș din cele mai cunoscute închisori din România poate obține permisiunea acordării unui „interviu”. Și „Jurnal TV” i-a îndreptățit încrederea, jucând în mod vizibil de partea lui și a lui Usatîi, acceptând (din motive nobile, firește) spusele lor ca adevăruri imuabile. Spiritul critic era prezent, dar privea chior, cu un singur ochi. Așa că da, voioșia, triumful, extazul care domneau în studioul „Cabinetului din umbră” (nu era veselă doar reportera Ana Cujbă), păreau în exces, cam deplasate.