Nicolae Negru // Rusia, de la vânător la vânat

Semne diacritice

Două declarații de la sfârșitul săptămânii trecute au avut o rezonanță puternică în spațiul nostru. Prima, în ordine cronologică, aparține președintelui tadjik Emomali Rahmon și se referă la relațiile cu Rusia în cadrul CSI (Comunitatea Statelor Independente, pentru cei care au uitat de existența ei), iar cea de a doua - cancelarului german Olaf Scholz, care a vorbit despre viitorul Uniunii Europene.

După summitul de vineri al șefilor de stat CSI (de la care a lipsit în mod justificat Maia Sandu), la Astana a avut loc și un summit mai restrâns, primul de acest fel, Rusia - Asia Centrală, la care au participat șefii de stat și de guvern din Rusia, Kazahstan, Kârgâzstan, Turkmenistan, Uzbekistan și Tadjikistan. Însuși faptul inițierii unui summit de tip „matrioșka” în cadrul unui summit mai cuprinzător al CSI este simptomatic pentru existența și viitorul Comunității, „divorțului” de care s-au îndepărtat deja Georgia și Ucraina e pe cale să le urmeze Republica Moldova (dacă vrea, bineînțeles, să adere la UE), iar Azerbaidjan și Armenia, legate de Rusia cu „lanțul” conflictului, când fierbinte, când înghețat, din Carabahul de Munte, încep să-și piardă interesul, căci Moscova eșuează în rolurile ei concurente de „protector” al armenilor și, în același timp, de mediator în găsirea unei soluții pentru disputa teritorială azero-armeană.

Fiindcă despre Belarus nu se mai poate vorbi ca despre un stat independent, rezultă că, de facto, CSI se restrânge la țările Asiei Centrale și summitul de la Astana marchează și fixează acest proces. În raport cu imperiul rus, lipsind atracția Europei, forțele centrifuge au fost aici mai slabe, decât în celelalte state postsovietice europene, republicile central-asiatice au ezitat să-și proclame independența de URSS, iar astăzi elitele locale se văd nevoite să manevreze între o supraputere în declin, Rusia, pe care o cunosc bine, cu care s-au obișnuit, și alta în ascensiune dinamică - China, necunoscută, copleșitoare numeric, care le insuflă teamă.

Pretențiile teritoriale și chemările revanșarde de refacere a URSS într-o formă sau alta, care se aud la Moscova, îi pun în gardă pe liderii Asiei Centrale, cedarea suveranității și independenței nu le surâde clanurilor locale. Le-ar conveni o relație bazată pe egalitate și respect reciproc, despre aceasta i-a spus, în numele tuturor, Emomali Rahmon lui Putin în cadrul summitului, fapt care l-a amuzat inițial pe președintele rus. El visează să refacă „Rusia istorică”, respectarea suveranității fostelor teritorii imperiale nu intră în planurile sale.

„Vă cer să nu duceți o politică față de țările din Asia Centrală ca și cum ar fi fosta URSS", a cerut Rahmon. Altă dată, el și omologii săi nu ar fi îndrăznit să-i spună „țarului” în față pretențiile sale. Altă dată nimănui nu i-ar fi venit prin cap să-l facă pe Putin să aștepte, cum și-a permis nu numai Erdogan, ci și președintele Kârgâzstanului, Sadyr Jarapov. Armata ucraineană l-a „desacralizat” pe Putin și s-ar putea ca primul summit Rusia - Asia Centrală să fie și ultimul. Nu pentru că liderii din regiunea respectivă nu ar dori să aibă relații cu Rusia (unii chiar au nevoie de protecția ei, temându-se de talibani), ci pentru că Rusia imperială nu e capabilă „organic” să aibă relații normale, de egalitate, cu statele vecine.

De cealaltă parte, în Europa, la Berlin, Olaf Scholz s-a pronunțat, în cadrul congresului de sâmbătă al Partidului Socialiștilor Europeni, pentru extinderea UE spre est, și respectarea promisiunii de admitere în UE a statelor din Balcanii de Vest, a Ucrainei și Republicii Moldova. „O Uniune Europeană cu 27, 30, 36 de state și cu peste 500 de milioane de cetățeni liberi și egali poate avea o greutate și mai mare în lume. .(..) O extindere a UE spre Est este un câștig pentru noi toți", a declarat Scholz. El a susținut și reformarea procesului decizional în cadrul UE, ca deciziile să poată fi luate cu o majoritate de voturi. Aceasta ar însemna „un câștig, nu o pierdere de suveranitate”, consideră el.

Nici această declarație nu are cum să-l bucure pe Putin. Până la invazia sa din Ucraina și înfrângerile rușinoase suferite de armata rusă pe frontul ucrainean, de la Berlin veneau alte mesaje, de menajare a orgoliului și planurilor imperialiștilor ruși. Între doi poli, două centre de atracție atât de puternice, puterea de atracție și șansele de supraviețuire a imperiului rus se reduc, între UE și China, Rusia însăși riscă să se transforme din vânător în vânat.