Revoltați, furioși, dar lucizi, trebuie să mergem la vot

Semne diacritice

Ca mai în toate campaniile electorale, în corul de „sirene” al candidaților care ne promit marea cu sarea și ne ademensc la secțiile de votare, intervin din când în când voci disonante, ale persoanelor dezamăgite iremediabil, supărate și plictisite, care nu mai au încredere în politicieni și jură solemn să nu vor mai ceda îndemnurilor de a merge la vot.

Printre aceștia sunt și colegi, prieteni, vecini de-ai noștri, care nu par să aibă înclinații asociale, apolitice, nu duc o viață de schimnic, de eremit sau yoghin, recunosc autoritățile lumești, comunică pe rețelele sociale... Doar că nu mai vor să fie folosiți de politicieni ca „masă” electorală, în scopurile lor egoiste și, nu de puține ori, criminale.

Nu poți să nu le dai dreptate. Cine nu este dezamăgit? Chiar și cei mai realiști dintre noi nu și-au putut imagina un asemenea grad de ticăloșie, degradare a politicienilor. Aproape toată clasa politică, la putere sau în opoziție, arată urât, dezgustător, alcătuită din cleptomani, idioți, nesimțiți, hrăpăreți, iresponsabili, egocentrici. Unii au furat miliardul, iar alții au fost complici, au tăcut sau chiar au împiedicat instituțiile statului să-și facă datoria de a le da peste mâini hoților.

De ce nu am urma îndemnul să nu ne ducem la vot, să boicotom alegerile (cum ne cheamă Voronin și tovarății săi, din alte considerente), pentru a-i pedepsi pe politicieni? Să ne răzbunăm pe ei, să-i umilim neprezentându-ne la secțiile de votare. Să le dăm o palmă răsunătoare, să-i silim să ne lase în pace, să plece de bunăvoie de pe scena publică!

Poate nu e o idee originală, dar consecințele pot fi impresionante, spectaculoase! Dacă reușim să o realizăm. Căci nu e atât de simplu precum pare la prima vedere. În cazul în care la alegerile din 30 octombrie se vor prezenta mai puțin de o treime din alegătorii înscriși în listele electorale, peste două săptămâni se vor organiza alegeri repetate și se vor cheltui în plus 100 de milioane de lei. Dacă vor eșua și alegerile repetate, Parlamentul va trebui să stabilească o nouă dată a alegerilor prezidențiale (plus alte 100 de milioane de lei cheltuiți), apoi să organizeze iarăși alegeri repetate, aruncând în vânt încă 100 de milioane de lei....

Deputații ar putea reduce pragul minim de participare la o pătrime din numărul alegătorilor înscriși în listele electorale. Până la urmă, poate fi anulată orice cotă de participare la vot și președintele va fi putea fi ales doar de candidații înregistrați de CEC. Sau, dimpotrivă, poate fi introdus votul obligatoriu. Între timp, statul va fi guvernat de același Plahotniuc, iar, dacă Nicolae Timofti își va da demisia, funcția de președinte interimar îi va reveni spicherului Andrian Candu. La modul practic, absența de la vot sporește cheltuielile suplimentare din buzunarul nostru (câteva sute de milioane de lei), fără efect simțitor asupra puterii nesimțite.

Absenteismul este o armă acolo unde politicienii nu sunt niște degenerați ca la noi. Stând acasă, îl vom avantaja pe Lupu și Dodon, ambii apăruți din buzunarul lui Plahotniuc. Are sens doar participarea la vot, victoria electorală ne dă o șansă să facem un pas spre schimbare, să înnoim puțin vârful puterii. Da, democrația e „obositoare”, ne cere să depunem un efort de gândire, de analiză, ca să decidem pe cine alegem. Era mai simplu, mai comod în URSS, partidul gândea în locul nostru. Să ne întoarcem în trecut? Am greșit, am dat-o în bară la alegerile precedente, dar nu ne rămâne decât să tragem concluzii, să ne învățăm minte și să votăm mai bine la alegerile viitoare. Revoltați, furioși, dar lucizi, trebuie să mergem la vot.

xxxx

Angela Merkel pare să-l fi lăsat din brațe pe Iurie Leancă, luând-o în schimb pe Maia Sandu, care a fost invitată la summitul de joi al Partidului Popular European. Liderii PPE au salutat și și-au exprimat, pe twitter, sprijinul pentru candidatul comun al dreptei anti-oligarhice la alegerile prezidențiale din Republica Moldova. Maia Sandu s-a fotografiat cu cancelarul german Angela Merkel, cu președintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker și președintele Consiliului European, Donald Tusk. E și o dovadă că președintele PPE, Joseph Daul, nu a vorbit din capul său atunci când l-a îndemnat pe Iurie Leancă, președintele PPEM, să abandoneze cursa prezidențială în favoarea Maiei Sandu. În loc să profite de această oportunitate pentru a se retrage onorabil, Leancă s-a supărat și i-a răspuns răstit că nu este persoana potrivită să-i dea sfaturi și nu are de gând să renunțe la visul de a deveni președinte. Poate se mai răzgândește între timp.

Fiindcă veni vorba, nu e adevărat că cetățenii din Republica Moldova nu sunt pregătiți să aleagă o femeie în funcția de președinte. Conform sondajului efectuat de Baltic Surveys/Gulap Organization, la comada IRI, în septembrie 2016, la întrebarea „Dintre doi candidați pretinzând la același post, având aceeași calificare, cu singura diferență că unul e bărbat, iar altul e femeie, pe care ai fi înclinat să-l sprijini?”, 15% au răspuns că ar vota femeia, 44% - bărbatul, iar 37% - că nu contează dacă e bărbat sau femeie (4% - nu au răspuns sau nu au știut cum să răspundă). De unde deducem (sumând 15% cu 37%) că 52% din alegători pot fi convinși să voteze o femeie la un post de conducere. Și Barometrul de Opinie Publică din octombrie 2016 arată că Maia Sandu are șanse mai mari decât Năstase și Lupu să concureze cu Dodon.