Nicolae Negru // „Războiul mondial” se amână

Semne diacritice

Lumea a respirat mai ușor în ultimele zile: riscul unui război dintre SUA și Iran a mai scăzut, după ce, paradoxal, Iranul a lansat un șir de rachete asupra a două baze militare americane din Irak, fără să cauzeze victime umane.

Dezescaladare, de ambele părți

Deși dinspre Teheran se mai aud strigăte de răzbunare la adresa SUA, în legătură cu uciderea generalului iranian Qassem Soleimani, comandant al corpului de „Gardieni ai Revoluției”, deși „gardienilor” li s-a mărit bugetul cu 225 de milioane de dolari pentru a răzbuna moartea lui Soleimani, faptul că primul schimb de lovituri s-a consumat cu o reacție împăciuitoare a lui Trump, reflectând o dorință de dezescaladare a conflictului, e un semn bun. Ca și faptul că, înainte de a lansa cele 20 de rachete, iranienii au vrut ca americanii să știe despre atacul asupra bazelor militare din Irak și să reușească să-și pună la adăpost personalul și tehnica.

Iranul a făcut un pas înapoi, a interpretat Trump acțiunea Teheranului, și același lucru se poate spune despre el însuși, dacă e să judecăm după amenințările pe care le lansase înainte de tirul de rachete iraniene asupra celor două ținte americane. Ne referim la declarația că va lovi „foarte rapid și foarte dur” 52 de obiective iraniene, inclusiv obiective culturale. A rămas să se mai confirme ipoteza că dispariția lui Soleimani și-au dorit-o în taină și deținătorii puterii din Iran.

Fisura atlantică

Și fisura care părea să se lărgească între Trump și liderii europeni, după operațiunea surprinzătoare, unilaterală a SUA, așa încât unii dintre ei s-au grăbit să sune la Kremlin, ignorând Casa Albă, începe să dispară. Conform spuselor lui Mike Pompeo, secretarul american de stat care i-a sunat după eliminarea lui Soleimani, discuțiile cu partenerii europeni „nu au fost atât de bune”. „Sincer, europenii nu au fost atât de utili pe cât am sperat că vor fi”, a precizat el, subliniind că „britanicii, francezii, germanii, toţi trebuie să înţeleagă că ceea ce americanii au făcut a permis de asemenea salvarea de vieţi în Europa”.

Probabil, „britanicii, francezii, germanii” au înțeles lucrul acesta și, printr-un comunicat comun, Merkel, Macron și Johnson au „condamnat atacurile recente asupra forțelor coaliției în Irak” și s-au declarat „grav îngrijorați de rolul negativ pe care Iranul l-a jucat în regiune, incluzând prin Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice și Forțele Quds de sub comanda generalului Soleimani”, cerând „tuturor părților să exercite cea mai mare restrângere și responsabilitate, iar Iranului, „în mod specific” - să se abțină de la „acțiuni violente viitoare”.

Există și efecte inverse: NATO a devenit deodată solicitată de Trump, el pronunțându-se pentru implicarea Alianței și chiar pentru extinderea ei spre Orientul Mijlociu.

Contrar promisiunii electorale

Discuțiile cele mai aprinse continuă în SUA și aceasta se fac a nu observa moraliștii americanofobi de pretutindeni. A fost justificată sau nu decizia lui Trump de a-l lichida pe Soleimani? A prezentat el o amenințare „iminentă” sau nu? Răspunsurile sunt împărțite pe criterii politice de cele mai multe ori, chiar dacă nu există dubii privitor la implicarea generalului iranian în atacurile milițiilor șiite asupra bazelor militare ale SUA, omorând un cetățean american, și asupra Ambasadei SUA din Bagdad (pe care ar fi vrut să o arunce în aer). Washington Post scrie că Trump a procedat contrar pledoariei sale de a se pune capăt „războaielor interminabile”.

Senatorii și reprezentanții democrați din Congres încearcă să limiteze puterea președintelui SUA în declanșarea unui război cu Iranul, văzând în acțiunea lui Trump motive legate de procedura de impeachment și viitoarele alegeri prezidențiale. Ceea ce nu este exclus, după cum nu este exclus că și inițiativele democraților să aibă aceleași cauze electorale.

Tăcerea moraliștilor

În sfârșit, în SUA și în afara lor se poartă discuții teoretice dacă Trump a comis un asasinat politic sau un act legitim de război. Unii experți vorbesc despre o contribuție originală la desfășurarea războiului hibrid. Va trebui să-i dezamăgim pe cei care se grăbesc să sublinieze întâietatea lui Trump vorbind de pe poziții moraliste sau americanofobe, amintindu-le că primul general ucis cu rachete (ghidate cu laser) a fost Djohar Dudaev, primul președinte al Republicii Cecene Ichkeria, în 1996. Dudaev, spre deosebire de Soleimani, nu putea fi învinuit de terorism și nu a complotat împotriva cetățenilor ruși, ci a dorit doar libertate și independență pentru Cecenia. Moraliștii de azi, ruși, europeni, au preferat atunci să tacă.