Nicolae Negru // Raportul lui Dorin Recean, din punct de vedere contabilicesc și strategic

Semne diacritice

Raportul cu privire la activitatea Guvernului pe anul 2023 prezentat ieri de premierul Dorin Recean în fața deputaților din Parlament a fost, din punct de vedere contabilicesc, excelent, conceput să le transmită cetățenilor optimism și încredere în guvernarea actuală și viitorul Republicii Moldova.

Cum se și cuvine, s-au făcut referințe la direcții concrete de activitate, s-a operat cu cifre, cu date, cu procente de creștere pe diferite domenii de acumulare și de cheltuire a banului public. Pe alocuri, tonalitatea discursului lăsa impresia unei stări de mare satisfacție și chiar de triumf din partea oratorului pentru realizările echipei executive pe parcursul anului trecut. Cu toate astea, audiența, din Parlament și din afară, nu părea să se entuziasmeze, să împărtășească starea de spirit a premierului. Și nu ne referim doar la opoziție care trebuie să manifeste scepticism din oficiu.

Pentru că ceva a lipsit, totuși, din discursul lui Recean. Un prim-ministru trebuie să manifeste nu numai abilități de contabil, care sunt importante, obligatorii, dar insuficiente pentru îndeplinirea cu succes a funcțiilor sale de șef al Guvernului. De la el ne-am fi așteptat să ne vorbească și ca strateg. Premierul e cel care are capacitatea (sau trebuie să o aibă) să vadă și să modeleze realitatea de dincolo de cifre, de date statistice, să o poată descrie în evoluție, în dinamică.

Din acest unghi de vedere, notele triumfaliste din raportul său au răsunat neconvingător. Da, economia a dat semne de viață spre sfârșitul anului, dar atât de slabe, încât nu există certitudinea că acestea se vor confirma în 2024, iar Dorin Recean nu a făcut nici cel mai mic efort de a ne convinge, de a ne descrie cum va asigura guvernul o creștere economică fără de care celelalte rezultate pozitive își pierd imediat strălucirea. Eventualul succes economic din 2024 trebuia gândit și asigurat în 2023, nu-i așa?

Cetățenii meritau o clarificare strategică, o demonstrație de sinceritate care să le dea încrederea că, după o perioadă extrem de critică, legată de pandemie, război, șantaj energetic din partea Rusiei, economia își revine și, de acum înainte, sănătatea ei se va întări și lucrurile se vor mișca într-o direcție bună. În același scop și în același mod meritau abordate și chestiunile investițiilor pentru dezvoltare, ale exportului (ce facem cu merele noastre?), ale importurilor supradimensionate (de produse lactate, de exemplu), ale dezvoltării agriculturii (a irigării, în special, sau asigurării recoltei), dar și ale veniturilor cetățenilor, ca ei să se convingă că există șanse să o ducă mâine mai bine decât ieri și alaltăieri.

Descrierea „traseului” spre bunăstarea cetățeanului face parte din funcția unui guvern responsabil, transparent și eficient. Și nu totul se rezolvă cu metode economice. Amintirea păcii a sunat cam egoist în raport cu ucrainenii, dar deloc banal. Sigur, obținerea statutului de candidat și începerea negocierilor de aderare la UE sunt realizări istorice, care, trebuie să recunoaștem, au depins nu numai de Guvern și nu numai de președinta Maia Sandu, însă și aici nu e totul strălucitor. Reforma justiției încă nu e încheiată și ar fi fost normal să ni se spună în care parte aceasta a depins de împotrivirea sistemului și unde a greșit sau poate a fost nepregătită guvernarea. În afară de faptul că i-ar fi diminuat nota triumfalistă, premierul ar fi demonstrat respect pentru cetățean și inteligența sa. În contextul viitorului referendum, al disputei geopolitice care s-a pornit, a împotrivirii manifestate de coloana a cincea, nu strica să se pună accentul și pe beneficiile concrete pe care le-am obținut și le vom obține în continuare de la relația cu UE.

Cetățenilor, politicienilor le-ar fi fost utilă și o incursiune mai detaliată în războiul hibrid pe care Rusia îl duce împotriva Republicii Moldova, cum se manifestă, ce întreprind instituțiile statului și care sunt șansele de rezistență în fața acestui pericol. Și, desigur, un mesaj politic de unitate și coeziune internă, de solidaritate cu ucrainenii care ne apără era cât se poate de adecvat, din punct de vedere strategic, al comunicării pluridimensionale, eficiente, firește.