Nicolae Negru // Putin iubește Ucraina

Semne diacritice

„Îi sunt recunoscătoare lui Putin, îl susțin, ceea ce face el e corect... Da, nu e bine, mor oameni..., dar el se gândește la ce va fi...”, așa comentează, pentru Radio „Europa Liberă”, o cetățeană din Comrat, rugată să-și spună opinia față de războiul din Ucraina. Cu alte cuvinte, nu e bine că mor oameni, dar Putin se gândește la viitor, iar de dragul viitorului, o știe orice elev sovietic, pot fi sacrificate niște vieți, mai ales dacă e vorba despre „dușmani ai poporului”, „naționaliști”, „fasciști”, „naziști”... I-ai pus omului eticheta corespunzătoare și îl ucizi imediat, ai acordul majorității pentru orice crimă, ai obținut de la cetățeni „licența” de exterminare a ucrainenilor sau românilor, sau a oricărui alt popor indezirabil...

Firește, acest procedeu de exterminare atât de primitiv nu funcționează la fel de eficient în toate cazurile și în toate societățile. În spațiile informaționale care nu sunt dominate de „Sputnik” sau „RT” sub diferite nume și proprietari, Moscova nu insistă asupra poveștii cu „naziști” sau „discriminarea rușilor”, propunând explicații nițel mai elaborate, a căror minciună e camuflată cu mai multă iscusință, în spatele sau în „interiorul” unor evenimente și fenomene reale. E o dezinformare și manipulare de tip „matrioșka”, în care o păpușă (minciună) mare ascunde păpuși (minciuni) mai mici, doar că nu identice, ca în matrioșka tradițională, ci complet diferite, ca expresie, cromatrică, temă.

Una din poveștile mult difuzate de putiniști și tot felul de idioți utili e că războiul din Ucraina reprezintă o confruntare geopolitică între colosul rus, care se ridică din genunchi, și SUA, aflate în declin, care au umilit Rusia până acum, nu au tratat-o cu respectul cuvenit. SUA, NATO au folosit Ucraina „ca instrument de suprimare a independenței Rusiei”, a declarat zilele trecute Serghei Lavrov. El nu argumentează, nici nu i se cere, se găsesc politologi, analiști, părerologi care o fac în locul său, care „demonstrează” cât de mult a suferit „mândria națională a velicorușilor” din cauza americanilor, convingând auditoriul că între Rusia și SUA (Occident) nu există nicio diferență, ba că noi, românii, am fi mai aproape de ruși, ca ortodocși, ca purtători și apărători ai valorilor creștine.

Într-adevăr, nu putem nega că în Ucraina se dă o luptă între Rusia revanșardă, agresivă, mesianică și Occidentul „decadent” care încearcă să mențină statu-quo în relațiile internaționale, ajutându-i, cu armament modern, cu bani, informațional și politic, pe ucrainenii care preferă actuala ordine mondială, valorile și democrația occidentală, respingând categoric oferta de refacere a imperiului sovietic, cu „valori tradiționale” și regim dictatorial sub formă de democrație simulată.

Numai că această luptă geopolitică aparentă pe care o duce Rusia este „învelișul” alteia, mult mai importante pentru ea. E vorba de subjugarea Ucrainei prin război. Relația Rusiei cu Ucraina poate fi comparată cu un viol justificat prin „dragoste”. SUA i se cere să accepte violul și căsătoria forțată, dorită de Moscova. Pentru refuzul Ucrainei de a se supune Rusiei, Kremlinul blamează Occidentul și NATO.

Războiul nu a izbucnit din cauza că ucrainenii consumă coca-cola sau pepsi-cola în loc de cvas, rușii procedează la fel. Ba, din anumite puncte de vedere, ucrainenii sunt legați mai strâns de tradiția creștină, rădăcinile lor culturale și spirituale sunt înfipte mai adânc în solul ortodoxiei... Putin s-a supărat pe ucraineni pentru faptul că nu se recunosc ruși, votând în fruntea statului ucrainean lideri care resping ideea Uniunii Eurasiatice și a Organizației Tratatului de Apărare Colectivă, preferând aderarea la UE și la Alianța Nord-Atlantică.

Deși pretinde că se inspiră din istorie, Putin alege din ea doar ceea ce îi convine. El ignoră, de exemplu, faptul că majoritatea ucrainenilor au votat, în cadrul unui referendum din 1 octombrie 1991, când URSS mai respira încă, pentru independența Ucrainei. S-au prezentat la urne 84,2% din alegători și au spus da 90,3%. I-au înfluențat americanii? „Ucraina nu e Rusia”, așa s-a întitulat cartea publicată în 2003 de cel de-al doilea președinte ucrainean, Leonid Kucima, considerat a fi rusofil. El a intrat astfel în polemică cu politicienii ruși care considerau că Ucraina este „sora mai mică a Rusiei”, încercând să-i submineze independența, să manipuleze alegerile prezidențiale pentru a instala la Kiev, în funcția de președinte ucrainean, omul Moscovei. „Independența veritabilă a Ucrainei este în interesul Rusiei, ucrainitatea Ucrainei e foarte bine pentru Rusia”, afirma Kucima, dar Putin nu i-a dat crezare, otrăvindu-l pe proeuropeanul Iușcenko, pentru a-l face președinte pe agentul rus Ianukovici.

Ucrainenii au ieșit în stradă și au dejucat planurile sale, înregistrând astfel ce-a de-a doua revoluție colorată (după cea a georgienilor) în spațiul post-sovietic, dar la Kremlin s-a dat vina pe americani. Când ucrainenii s-au răsculat, în 2013, împotriva președintelui prorus Victor Ianukovici, pentru că renunțase să mai semneze Acordul de asociere cu UE, Putin avăzut din nou „uneltirile” SUA.

Evenimentele de la începutul anului 2014 l-au convins că îi scapă pe ucraineni din mâini. După „Războiul hibrid”, Rusia s-a ales cu Crimeea și o parte din Donbas, dar planurile lui Putin erau mult mai mari, vizau toate teritoriile „Rusiei istorice”. Și fiindcă ucrainenii nu au înțeles „aluziile” sale, el a decis să invadeze Ucraina deschis, să-i înlăture pe liderii „naziști” și să o întoarcă la sânul Rusiei. Din neputința de a aplica arma „soft”, Putin a hotărât să aplice forța militară, pentru a cărei modernizare a cheltuit sute de miliarde de dolari.

Aceasta e esența războiului din Ucraina. Ca să camufleze natura imperială, revizionistă, agresivă, barbară a demersului său, Moscova a cerut în mod ultimativ ca NATO să se retragă pe linia anului 1997, schimbând astfel accentele de pe problema relațiilor cu Ucraina pe cea a relațiilor cu SUA.

Putin consideră (sau considera până nu demult) că Zelenski este marionetă americană, că ucrainenii doresc în taină refacerea URSS și e suficent să trimită acolo un desant de parașutiști ca toată Ucraina să-i cădă la picioare. Această iluzie i s-a spulberat după 24 februarie, dar războiul (violul) continuă. Căci Putin iubește Ucraina.