Nicolae Negru // Prioritățile fără priorități

Semne diacritice

La sfârșitul săptămânii trecute, Maia Sandu și-a publicat principiile și prioritățile de politică externă pe anii 2021-2022, sub genericul „O politică externă activă pentru o [Republică] Moldovă mai puternică și mai bine guvernată”.

După ce Dodon a zăpăcit lumea cu politica sa externă „echilibrată” antioccidentală și prorusă, Maia Sandu își propune în mod necesar o politică externă „ghidată de principii și priorități clare”.

„Vom comunica într-un mod deschis obiectivele și acțiunile noastre”, subliniază ea, dar, din păcate, textul nu limpezește, ci pare să contribuie la confuzia și deruta pe care a lăsat-o moștenire predecesorul său.

Iată prioritățile pe care le anunță Președinția:

1. Depășirea pandemiei și îmbunătățirea situației în sănătatea publică. Aceasta presupune asigurarea cetățenilor cu vaccin, oprirea, cu ajutorul comunității internaționale, a răspândirii Covid-19, restabilirea „circulației libere pentru cetățenii noștri în baza unui certificat de vaccinare recunoscut peste hotare, în special în țările unde avem mari comunități de cetățeni moldoveni”.

2. Susținerea redresării economice prin „atragerea fondurilor necesare pentru consolidarea stabilității macroeconomice a țării și acoperirea deficitului bugetar”.

3. Combaterea corupției și a practicilor cleptocratice. În acest sens, se va „colabora intens cu partenerii internaționali în vederea urmăririi și recuperării activelor din străinătate ale funcționarilor publici, demnitarilor și oamenilor de afaceri corupți din Republica Moldova”.

4. Încurajarea și susținerea securității și stabilității regionale, menținerea unui mediu regional non-conflictual „pentru a ne putea concentra pe soluționarea problemelor noastre interne și a depăși provocările care ne blochează în prezent potențialul de dezvoltare”. „Acest lucru înseamnă menținerea unor relații de bună vecinătate cu România și Ucraina, precum și cu alte state care au aici interese de securitate directe sau indirecte”, se precizează în documentul publicat pe siteul Președinției.

5. Conectarea mai activă a Republicii Moldova la „agenda priorităților globale”, ca prioritate de durată. Înțelegând „natura provocărilor cu care se confruntă comunitatea internațională”, trebuie să contribuim mai mult, în măsura posibilităților, la găsirea noilor soluții sau la soluțiile deja identificate”.

Deși nu-l identificăm printre priorități, obiectivul integrării europene nu lipsește din text. „Vom urma calea integrării europene ca obiectiv strategic care este cel mai potrivit model de dezvoltare democratică a țării și de asigurare a standardelor înalte de viață pentru cetățeni”, se anunță în preambulul documentului.

Totuși, cei care caută o claritate în strategia de politică externă, care vor să știe dacă Republica Moldova va depune cerere de aderare la UE sau va fi angajată într-o integrare fără sfârșit, din zona de vecinătate a UE, nu se vor putea lămuri.

Se pare că s-a dorit o sterilizare a documentului de orice idee opțională între vest și est: obiectivul redresării economice este țintit fără să se menționeze Acordul de Asociere cu UE și a Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător. De asemenea, este neclar cum se va încuraja și susține stabilitatea regionlă, cum se va menține un mediu regional non-conflictual în prezența trupelor ruse și enormului depozit cu muniții și armament de la Cobasna, care e un pericol în sine pentru securitatea cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului, din Republica Moldova și din Ucraina. Sau se vor face eforturi de a convinge Rusia să le retragă?

Urmărirea și recuperarea din străinătate a bunurilor furate de funcționari nu ține de competența președintelui, ci a organelor de drept, această „prioritate” produce impresie printre alegătorii PAS, dar nu asigură independența energetică, informațională, interconectarea rețelelor electrice, de transport, de gaze naturale cu cele din România și UE, proiecte sabotate până acum. Nu este precizată nici atitudinea față de unele proiecte moldo-ucrainene, inclusiv autostrada Kiev-Chișinău, controlul vamal comun pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Cum va răspunde Republica Moldova la ofertele de integrare eurasiatică din partea Moscovei?

Sigur, „conectarea la agenda priorităților globale” e o prioritate mult așteptată de cetățenii hiperpatrioți, dar nu ar strica să știm și despre parteneriatele strategice pe care le va cultiva Președinția. Dacă Maia Sandu a dorit să spună cât mai puțin despre planurile sale în domeniul politicii externe, ea a reușit cu brio. Putem presupune că, adoptând un limbaj abstract, vorbind la modul general, ea nu dorește să provoace supărarea Rusiei, dar în cazul acesta de ce promitem deschidere și claritate în comunicarea obiectivelor și acțiunilor de politică externă?

Viața însăși cere clarificări de poziție. Recenta semnare de către ministrul de Externe Aurel Ciocoi, la Kiev, a unui memorandum de cooperare între cele trei state asociate cu UE – Trio Asociat, Ucraina, Georgia și Republica Moldova, apoi prezența de azi a Maiei Sandu la Conferința Internațională de la Batumi, a 17-ea ediție, „Puterea Atracției Durabile – Când UE Face Diferența”, întâlnirile cu omologii georgian și ucrainean, Salome Zourabichvili și Volodymyr Zelenskyy, dar și cu președintele Consiliului European, Charles Michel, denotă o schimbare de politică externă pe direcția Parteneriatului Estic, care nu se reflectă în lista priorităților prezidențiale.

Până la urmă, ce vrea cu adevărat Maia Sandu? Care sunt prioritățile ei de politică externă? Să ne integrăm în UE, să rămânem în zona gri, adică în sfera de influență a Rusiei, să ne integrăm în Uniunea Eurasiatică? Dacă nu cerem acum retragerea trupelor ruse, atunci când? „Șmecheria” de a ne eschiva de la aceste întrebări, pretextând că luptăm cu corupția, nu poate ține la nesfârșit, dacă suntem stat, dacă avem demnitate. Sau nu suntem, nu avem?